M A N A F U *

MANAFU*

Events: A trecut si B'estfest 2008


Am prins doar ultimele doua zile de B’estfest. Vineri mi-ar fi placut sa o vad pe Alanis si pe baietii de la Cypress Hill. “Jagged Little Pill” a fost unul dintre albumele mele preferate multa vreme, iar Ironic ramane probabil in topul personal al celor mai bune 10 – 20 de piese ever. “Insane in the Brain” este de asemenea un evergreen in rap.

Consideratii generale
Locatia nu a fost nici geniala, nici nepotrivita. Singura problema majora, pe langa cea a gunoaielor (dar asta e una personala), a fost parcarea. Nu stiu daca in afara de zona VIP, evenimentul a mai oferit posibilitati de parcare. La cat de mare e Romexpo, cred ca ar fi fost o solutie buna sa oferi locuri de parcare. Contra cost fireste.

Nu am mai mers la astfel de festivaluri pana acum, deci nu pot face o comparatie. Cert este ca mi-a placut organizarea si felul in care au fost gandite multe aspecte organizatorice. Eu de obicei ma uit la tot felul de amanunte.

Sunt multi oameni care vin doar sa socializeze sau cel putin asa lasa impresia. Altfel nu imi explic de ce in timpul concertelor erau cozi mari la mici si alte mancaruri sau de ce lumea nu pleca de la banci si umbrelute. Ciudat e ca la bauturi nu era niciodata coada, insa la mancare asteptai ceva vreme.

Inainte de eveniment cu o luna ar trebui sa se incerce o promovare mai puternica pentru trupele mai putin cunoscute. Poate asa unele concerte mai de “nisa” ar atrage mai multi oameni, macar din randul celor care cascau gura aiurea. Au fost cateva concerte cu public destul de restrans.

Poate ar fi trebuit sa nu puna Manu Chao si Nelly Furtado in aceeasi zi. Oricum ziua de duminica a atras cel mai numeros public. Cam dublu fata de sambata. Audienta destul de matura si pretioasa pe alocuri.

Foarte tari ideile de entertainment alternative. Cabina tipetelor, Silent Disco si Spalatoria de Barbati mi-au placut cel mai mult din ce am intalnit.

Ce am vazut
Manic Street Preachers: Mi-am dat seama ca au multe piese care mi-au placut de-a lungul timpului. Mi-ar fi placut sa vad putin mai multa creativitate in punerea in scena.

Kaiser Chiefs: Mai mult o curiozitate pentru mine. Am vazut doar o parte si cam de departe, dar mi-a placut ce am prins.

Nouvelle Vague: Am stat doar la trei piese. Interesant. Nu imi amintesc sa fi vazut/ auzit ceva inainte, dar o sa caut sa ascult mai mult.

Roisin Murphy & Sunrise Avenue: Am vazut foarte putin, in parte si din cauza decalajului provocat de Roisin Murphy care a intarziat. Am plecat repede la Manu Chao.

Manu Chao: Probabil cel mai bun concert al festivalului si cel mai lung. A tinut doua ore. A atras la fel de multi oameni ca Nelly Furtado, deci as putea spune ca a fost si un succes de public. Am stat doar la primele 3-4 piese.

Nelly Furtado: Unul din concertele de pe lista must-see. Am toate albumele ei si chiar vroiam sa o vad live. O surpirza a fost sa vad tenta rock data multor piese, ceea ce a dat foarte bine intr-un eveniment orientat spre acest gen. Nu a avut show de lumini sau decoruri, insa a cantat cu forta si a reusit sa faca si audienta sa cante si sa danseze.

Deja pe YouTube sunt multe filmulete din cele trei zile, iar aici gasiti poze oficiale. Geniala mi se pare poza asta. Nu stiu de la ce concert a fost.

p r o m o
BUSINESS CONSULTING SURVEY: Completeaza sondajul pentru antreprenori!

Tags: ,

Comentează