M A N A F U *

MANAFU*

Blogs: Trei intrebari pentru toata lumea

Tin in drafts de cateva luni bune un inceput de post despre ce ar trebui si nu ar trebui sa punem pe blog. Nu ma refer la subiecte pentru posturi, ci la anumite informatii pe care le obtinem prin diverse cai; fie in conversatii, fie pe mail. Acum mai bine de o saptamana, “cazul Bogdan Gavrila” mi-a adus aminte de insemnarea veche.

Ce preluam dintr-un e-mail adresat noua?
Prima data cand m-am gandit sa scriu acest post, vroiam sa va arat ce am primit pe mail, de fapt intr-un mail. La finalul mesajului, dupa semnatura, expeditorul integrase urmatorul footer:

This e-mail is [ ] bloggable [x] ask first [ ] private

Mi s-a parut o idee foarte buna. Dar va respecta cineva aceasta recomandare/ cerinta? Eu o respect. Si poate acest text ar trebui adoptat si recunoscut pe scara larga. Ar putea fi mai eficient decat textele de subsol privind confidentialitatea pe care mai nimeni nu le ia in seama.

Ce putem da din ce vedem, auzim, aflam?
A doua ocazie pentru a scrie acest post mi-a fost oferita de Metallica. Nu, nu are legatura cu concertul lor de la Bucuresti, ci cu un “incident” care s-a intamplat mai prin primavara. Pe scurt, Metallica a invitat o serie de jurnalisti la o petrecere privata unde au putu fi ascultate cateva piese despre noul album. Unii dintre participanti au scris apoi pe bloguri ce parere au despre noul sound. Metallica s-a suparat si a cerut eliminarea recenziilor.

Cred ca astazi se poate ajunge foarte usor la un “Caz Metallica”. In multe intalniri – mai mult sau mai putin formale – am aflat foarte multe lucruri “interesante” de dat pe blog. Unii dintre interlocutori mi-au zis din start: “sper ca nu scrii pe blog” sau ” asta nu e de dat pe blog”. Altii nu mi-au zis nimic. In functie de situatie, fie am intrebat daca pot posta pe subiectul respectiv, fie am abandonat ideea. Cred ca in unele momente iti dai singur seama ca acele vorbe sunt niste secrete importante.

In final, Metallica si-a cerut scuze pentru atitudinea managementului trupei fata de acele articole.

Ce preluam dintr-un e-mail adresat altora?
Am decis sa public acest post in cele din urma, dupa cum spuneam, la putin timp dupa aparitia “Cazului Gavrila”. Pe scurt, Bogdan, New Media Manager la Intact, a trimis via e-mail o notificare mai multor site-uri, cerandu-le sa elimine continutul ce apartinea trustului pe care el il reprezenta. A avut o misiune care se potrivea cu job description-ul sau si cred ca era indreptatit sa o duca la bun sfarsit. Numai ca e-mailul sau a ajuns sa fie publicat pe blogul lui Zoso, care l-a primit de la cineva…

Acum cu totii primim tot felul de forward-uri, pe care le tinem pentru noi, le dam mai departe sau chiar le transformam in subiecte pe blog. Ori le comentam in public. Iar expeditorii trebuie sa isi asume acest risc sau sa ii reduca impactul. Sau sa isi schimbe abordarea. Ori sa nu le trimita deloc.

Am fost mereu de parere ca lucrurile importante nu se dau pe mail, nu se dau in scris (decat daca trebuie). O discutie sensibila la propagarea intr-un grup, in blogosfera, nu ar trebui sa se poarte pe e-mail. Chiar daca exista acel Disclaimer de genul “Prezentul mesaj constituie o informatie confidentiala si este proprietatea exclusiva…”

Daca ma intrebati ce as face, v-as spune ca in anumite cazuri as publica informatii din mesajele altora in ciuda Disclaimer-ului. Dar trebuie sa fie foarte important. Altfel, dau si eu mai departe ca toata lumea.

Comentează