Cred ca Bogdana Butnar ofera un bun model de a separa si integra in acelasi timp print-ul cu online-ul in argumentul sau oferit ca raspuns la intrebarea: Ce tactici / strategii ar trebui sa adopte ziarele si revistele pentru a supravietui?
Sa salvam printul. Cum?
Primul instinct e sa spui hai sa nu-l salvam. Da-l naibii pentru ca oricum taiem paduri ca sa facem hartie, deci, de la inceput, printul e ceva daunator mediului. In plus e ineficient pentru ca ai in medie 3-4 persoane pe exemplar la orice ziar care se respecta si exemplarele se perimeaza la finalul fiecarei zi. Si colac peste pupaza trebuie sa dai si bani pe ceva care probabil sa gaseste gratuit.
Am tot citat pe Anderson de la Wired care zice ca orice industrie care “goes digital” devine gratuita. Problema printului acum este ca nu isi mai justifica costurile pentru oameni. Pe net informatia e gratuita si pe ziare trebuie sa dai bani. Concluzia e la mintea cocosului. Partea amuzanta e ca si solutia e la mintea cocosului si ne-a aratat-o o dra la o conferinta despre media acu ceva vreme.
Ea sta in doua chestiuni: separarea tipului de informatie si distributia tipurilor pe medii.
Prima chestiune se refera la obiceiurile noastre de consum de informatie. Avem informatia perisabila de tip breaking news, vreme, barfe, mondentitati etc care se consuma pe nemestecate si nu se digera. Ea foloseste timp scurt pentru buna functionare a persoanei noastre sociale: trebuie sa stii cine a castigat alegerile, ce vreme o sa fie maine, cu cine se marita xulescu ca sa poti functiona in societate. Pe asta nu vrem sa dam bani la fel cum nu vream sa platim decat foarte putin pentru un aparat de ras de unica folosinta insa dam bani buni pe unul menit sa tina macar un an.
Pentru o buna parte din noi insa exista si informatia de profunzime, de intelegere, de analiza care este la fel de necesara. Acest tip de informatie nu se produce de pe o zi pe alta si nu poate fi consumata rapid, fara ragaz si fara atentie. Si aici, intervine logic printul pentru ca, cel putin pentru cateva generatii de acum incolo, nu am ajuns inca la faza in care “stai cu un laptop in mana”. Chestiile care se schimba de pe o zi pe alta apartin onlineului pentru ca nu isi justifica tiparirea. Cele care raman, ar trebui sa ramana in print. Scripta manent capata déjà alt sens: ce trebuie sa ramana, apartine printului.
A doua chestiune se refera la distributia informatiei. Un producator de continut destept trebuie sa inteleaga ca exista un circuit inteligent al informatiei care ii va permita sa nu-si omoare printul cu varianta online si apoi varianta online cu newslettere sau rss. Explicat tot de dra asta, circuitul merge cam asa: breaking news pe site, updates pe mobil, detalii de la fata locului pe TV, analiza completa in print. Evident ca poti sa pui analiza si pe net insa incercam sa salvam printul nu sa il omoram de tot.
In concluzie, ca sa salvam printul trebuie sa ii dam genul de informatie care merita banul, informatia de analiza, de greutate. In final, cand reflexul de a rasfoi sa va fi transformat complet in cel de a browsing, ramane speranta ca ne va fi mai incomod sa adormim cu un laptop pe fata.
