Isi aduce mai aduce cineva aminte de filmul “ Firma” cu Gene Hackman si Tom Crusie? Este o scena memorabila acolo intre cele doua personaje care se pregatesc sa iasa in oras la agatat, iar personajul lui Hackman ii spune celui jucat de Cruise “ arat la fel de bine ca si tine, doar ca imi ia mai mult timp sa ma pregatesc”.
Mi se pare ca este exact raportul de azi dintre print si digital: doua personaje de succes, dar care se afla in momente diferite de dezvoltare.
Succesul unuia nu inseamna de fapt insuccesul celuilalt, din contra exista o relatie de continuitate intre ele.
Cine le consuma?
Paradigma moderna (a se citi vestica) a planning-ului a incetat demult sa mai faca segmentarea targeturilor in functie de varsta si a trecut la cea bazata pe modul in care se consuma media. Astfel, un personaj de 40 de ani poate avea aceleasi obiceiuri de consum media ca si unul de 20. desigur vorbim de calitatea nu de cantitatea consumului de media. Consecinta directa a acestei afirmatii este ca printul si digitalul nu se exlcud ci se completeaza in functie de momentul de consum si de tipul de beneficiu urmarit.
Momentul de consum si beneficiile urmarite
Timpul in societatea postmoderna este mereu prea putin. De aici si rapida dezvoltare a internetului pentru ca ofera comfortul de a avea tot la dispozitie si iluzia de a sti totul despre toate. Aici este mica fisura de care profita printul: intre a avea tot la dispozitie si a sti tot este o diferenta.
Digitalul are avantajul lui repede si usor de manipulat . Dar in acelasi timp ofera o mare iluzie a democratizarii cunosterii – iar wikipedia este intruchiparea cea mai concreta a acestui iluzii.Nu stiu ceva intru pe wikipedia si citesc niste definitii si asa am impresia ca stiu tot despre un subiect (sau ca as putea alfa totul despre un subiect)
Pe de alta parte, printul este greoi si rigid, dar are avantajul profunzimii si al circumscrierii unui subiect.
Rezumand: digitalul este pentru sinteza si convenience, printul este pentru analiza si documentare pe un anumit subiect. Sa ne gandim la limbajul cotidian. Spun “citesc stirile pe net/telefonul mobil” dar rareori spui “citesc analize pe net sau pe telefonul mobil”
Si benefiicile pe care le asociam sunt diferite: internetul este functional pentru ca iti da acum si repede tot ce ai nevoie, printul este emotional penrtu ca iti cere un efort dar si o placere a descoperirii (cate carti citim pe net? Sau cat de lungi sunt articolele pe care le citim pe net?).
In aceeasi logica, internetul iti ofera posibilitatea actiunii (postez un comment, dau un forward etc), printul te impinge la reflectare si poate la introspectie (in vacante, de exemplu citim mai degraba print decat digital)
Pe scurt
In timpul unei zile sau in timpul unei perioade determinate de timp, variabile ca timpul liber, starea de spirit sau contextul spatial in care se afla o persoana, ne pot conduce spre print sau spre digital. Tipul de beneficiu pe care il urmarim la un moment dat – vrem sinteza sau analiza – ne conduce la unul dintre cele doua
Iar tehnicile de marketing au prins idea asta si spun: “pentru mai multe detalii citeste editia tiparita” sau “pentru poze de la locul evenimentului intra pe www…”
Mai departe
Pericolul cel mai mare pentru print nu este cresterea digitalului ci criza economica. Costurile printului sunt uriase, iar scaderea volumului de publicitate le fac si mai mari. Nu lipsa cititorior va distruge printul ci costurile de productie. Pe de alta parte, declinul printului nu este doar o urmare a dezvoltarii tehnologice ci si un issue social. Industria de print este un urias mecanism care daca moare antreneaza dupa sine un somaj cu cifre ridicate.
Poate si din acest motiv, Sarqozi in Franta vorbeste public despre masuri de salvare a acestei industrii.
Deci, chiar daca nu ne place printul, el nu va muri asa usor.
Stefan Chiritescu este Head of Planning la Graffiti BBDO
PROMO: DIGITAL MARKETING FORUM | NU RATA OFERTA SPECIALA!
BLOG: TWITTER.COM/DIGITALFORUM | FOLLOW THE NEWS ON TWITTER