PHOTO BY JAN TIK

Un post scris de Chris Brogan mi-a “infipt” in minte un nou concept: friending (“the act of adding a connection to you on a social network”, dupa cum il descrie Brogan). De fapt, m-a facut sa ma uit (din nou) la reteaua mea sociala si, mai mult decat atat, m-a facut sa ma gandesc si la unfriending.

Discutia despre cati prieteni adevarati ai in retelele sociale nu este noua. Nici nu incerc sa o aduc in prim plan. Cred insa ca nu peste mult timp, aceasta goana dupa prieteni se va transforma intr-o fuga din mijlocul lor. Am vazut deja asta pe Twitter. Dupa ce au urmarit sute de oameni, unii au ramas doar cu cativa.

Ce ne va face sa renuntam la “prieteni”?

Vorbesc din proprie experienta si cu relevanta activitatii mele pe Twitter si blog. Pe Facebook sunt mai mult observator, iar pe LinkedIn, am observat ca lumea nu e foarte activa la noi.

Cred ca vom cauta mai degraba calitatea (conversatiilor si relatiilor) decat cantitatea si aceasta noua orientare va conduce la unfriending.

Cu siguranta, nu voi (putea) interactiona cu cei 2.900 de followers de pe Twitter sau 1.000 de friends de pe Facebook si cei mai multi vor ramane necunoscuti, insa in cazul celor cu care voi avea ocazia sa conversez – si nu ma refer aici la persoane deja cunoscute – voi putea decide; “thumbs up” sau “thumbs down“. Merita sau nu sa continuam discutia? Avem subiecte de discutie comune si lucruri care sa ne apropie sau nu?

Eu am trecut de astazi la unfriending!