M A N A F U *

MANAFU*

Cand toata lumea vrea ceva de la tine

Simona Tache a scris un post pe care l-as da de doua ori copy/paste pe blog: o data intre articole si apoi ca text de deschidere in pagina de Contact. Va invit sa il cititi.

Sunt convins ca mai toti bloggerii care se bucura de o anumita vizibilitate astazi primesc frecvent mesaje cu invitatii, propuneri de colaborari, intalniri, link exchange si mai ales apeluri pentru ajutor.

Eu tot caut o solutie pentru a reduce numarul acestor mesaje. Stiu ca ar fi mai simplu sa le ignor. Am eu insa ambitia asta.

M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa am un mesaj mai elaborat in pagina de contact, in care sa explic cum vad eu toate aceste propuneri si cum e cel mai bine sa comunicam.

M-am gandit apoi sa fac un formular de contact, cu subiecte predefinite, si sa filtrez astfel toate cererile sau sa le citesc in functie de preferinte.

Ce vreau eu sa se inteleaga in cele din urma este faptul ca nu pot raspunde tuturor solicitarilor si aceasta incapacitate tine o data de timpul avut la dispozitie si apoi de compatibilitatea dintre mine sau blogul meu si cererile primite.

Recent, la un eveniment cineva mi-a spus ca doreste sa ne intalnim la un moment sa discutam 30 de minute despre ideea lui. I-am spus ca putem vorbi atunci, pe loc, iar el a insistat pentru o alta ocazie. Cateodata, totul tine si de timing si de oportunitatile pe care le ai la indemana.

Voi ce credeti?

7 comentarii

  1. mali says:

    Dezavantajul de a fi celebru 🙂 sau, mai degraba o persoana cunoscuta …., intr-o tara in care, se pare ca (din pacate au avut dreptate francezii) sportul national este cersitul … la propriu si la figurat!

    De ce sa muncesti? Vorba ceea: cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gandeste!

    Si atunci de ce s-ar mai stradui oamnenii sa faca ceva, cand pot primi totul de-a gata …

  2. By all means, asta e un infantilism: da-mi tu, ca ai de unde; eu n-am de unde, deci nu mă angajez cu nimic.

    Banuiesc ca ți se întâmpla si irl. Mie mi se pare si mai …interesant, când respectivul “cersetor” se uita, senin, in ochii tai, după.

  3. Eu nu o leg de ideea de celebritate sau cel putin eu nu ma gandesc la acest lucru, caci cei mai multi nu vor sa iesim la party-uri sau cele mai multe invitatii nu sunt la evenimente. Oamenii vor sa le rezolv eu diverse probleme.

  4. mali says:

    inteleg; dar explica-le ca nu esti tatal lor 🙂 si nici Gigi Becalli :).

  5. Monica says:

    Cred ca mai e ceva la mijloc, si doar niste psihologi/antropologi social ar putea spune detaliat cum se explica: multa lume se simte prieten la catarama cu cineva doar pentru ca il vede pe internet/il citeste/comenteaza, ne spunem “tu” samd. Si atunci nu e greu sa ceri, sa judeci, sa insulti.

  6. Ba da, eşti o celebritate şi ai trecut pe partea cealaltă a baricadei, acolo unde nu mai cauţi, ci eşti căutat; nu mai alergi, eşti alergat; nu mai suni, eşti (prea) sunat.
    Filtrarea e foarte importantă. D-aia am aplaudat apariţia noului Inbox de la Gmail, deodată am trecut de la 250 de emailuri/zi la 15!
    Plus impresar, agent, PR unde mai redirecţionez din task-uri 🙂

  7. Asta presupune că toţi oamenii citesc câte ceva despre tine înainate să te contacteze 🙂 Depinde câţi din cei care îţi scriu au citit cu atenţie acel formular.

Comentează