M A N A F U *

MANAFU*

Problema antreprenoriatului online din Romania

Postul scris astazi de Alex Mihaileanu despre antreprenoriatul online de la noi m-a pus un pic pe ganduri. Nu in directia argumentatiei lui, ci mi-a dat o tema si mai ampla de gandire. Postul lui Alex m-a facut s ama intreb: Exista o problema in antreprenoriatul online din Romania? Daca exista, care ar fi aceea?

Ca orice piata in crestere, avem probleme la toate capitolele. Deci raspunsul la prima mea intrebare a fost “Da”. Insa dintre toate problemele pe care le intuim care ar fi cea mai mare in acest moment?

Putina istorie…
Am avut sansa sa fiu contemporan cu crearea pietei de Internet din Romania si mai apoi sa ii vad pe primii antreprenori  veritabili iesind din Romania pe piete internationale. In urma cu patru – cinci ani, antreprenorii online erau cei care au pus bazele pietei de publishing si servicii pe web.

In 2007 insa a venit noul val. Atunci s-au ridicat Sergiu Biris, Vladimir Oane, Emi Gal si George Lemnaru, ca sa dau doar cateva nume. Ei raman insa pana astazi cam cei mai reprezentativi oameni ai noului Internet (web-social, web-ul 2.0).

Alaturi de numele de mai sus au mai aparut si Alexandru Ghise, Alexandru Rada si Calin Stefanescu, oameni care s-au bucurat de finantari in ultimii doi ani. Dar mai au mai fost si altii, care au incercat piata cu un proiect sau mai multe, buni profesionisti care vedeau o oportunitate de dezvoltare in antreprenoriatul pe Internet.

De cei mai multi nu mai stiu nimic, probabil s-au intors la ce stiau sa faca cel mai bine inainte. Au incercat sa faca ceva cand piata nu avea resursele necesare pentru a-i sustine. Acum doi ani, posibilitatile de finantare si oportunitatile de a ajunge la oamenii cu greutate erau foarte putine.

Problema este…
Astazi lucrurile stau un pic altfel. Exista o serie de finantari sau cel putin ocazii de a atrage o finantare, iar oameni bine conectati la spatiul antreprenorial international vin in Romania in numar din ce in ce mai mare. Problema este ca nu mai exista antreprenori. Avem nevoie de un nou val, avem nevoie de oameni noi care sa prinda gustul Internetului, care sa vina cu idei, care sa isi doreasca sa invete sa devina antreprenori online.

Avem acum mai multe evenimente despre antreprenoriat decat antreprenori pregatiti pentru piata locala sau internationala. Cei care le organizeaza ar trebui sa aiba acest lucru in minte. Cel putin eu asa voi face.

13 comentarii

  1. Cristi, nu stiu de ce am senzatia ca in Romania se pune egal intre “antreprenor” si “programator care a facut o aplicatie web careia i s-a facut un shamelessselfpromo”. De ce nu spui nimic de alti antreprenori, care chiar s-au imbogatit din aceasta industrie?

    Softpedia, Autovit, Hotnews, Masini.ro, Computergames, Imopedia, asta ca sa enumar si eu doar cativa. Acestea sunt proiecte aparute cu mult inainte de 2007 si care au fost facute de oameni care au tacut mai mult decat cei de sus enumerati de tine (si care poate au facut si mult mai multi bani, poate cu exceptia lui Biris).

    Parerea mea.

  2. Pai astia de i-ai numit tu sunt aia care au definit antreprenorul online pana in 2007. Despre ei vorbeam si despre Vlad Stan, Orlando. InternetCorp, ejobs, Neogen etc.

    Cat despre programatori, nu as fi atat de dur. Eu vad doua locuri de unde se pot naste antreprenori:
    * oameni care au spiritul asta in sange si trebuie atrasi spre online.
    * oameni tehnici.

    Ce vreau eu sa spun e ca in ultimii doi ani nu au mai aparut antreprenori model.

    In 2007, Orlando, Stan, Fusu, Novac si alti cativa erau un model pentru Oane, Lemnaru si Gal. Acum acestia trei din urma nu mai au pentru cine sa fie model. Si o spun eu care avea Colocvio plin ochi cand se prezentau idei online si faceam multe intalniri in care cei care aveau idei veneau sa le prezinte.

    Acum sunt atatea locuri, dar nu mai sunt oameni sau nu mai sunt idei.

    Parerea mea.

  3. Asa mai merge. Internetul nu a inceput in 2007 in Romania, si cred ca diluarea antreprenorului e o consecinta fireasca a sistemului de invatamant care a dat generatii din ce in ce mai slabe de oameni cu idei, care sa alimenteze piata muncii si piata de antreprenori cu capete luminate.

    Uita-te la cv-ul mediu depus azi pentru un post in industrie: trei limbi straine bifate la sto, experienta pe Internet (hi5, facebook, excelul fiind UFO), experienta de lucru in organizatii studentesti unde numai experienta nu ai, ci doar muci in cap (si din pacate astia se teleporteaza de la generatie la generatie).

    Pe vremea mea, in facultate erau trei feluri de studenti:

    – cei care invatau dar isi luau si un job in paralel, iar la absolvire aveau deja experienta. 905 din astia azi au functii de conducere ca s-au orientat in viata

    – cei care invatau pe banii parintilor iar la final erau absolventi si habar nu aveau cu ce se mananca un job si viata in general (ca e simplu sa faci acasa-scoala-club si retur). Astai acum au ajuns cel mai rau

    – cei care nu aveau chef sa invete si mergeau pe la sindicate si alte organizatii studentesti. Lichelele astea acum ori se dau antreprenori (vorbesc de cei din ASE) sau amusina prin politica sa ia un ciolan.

    Probabil ca azi ponderea celor din prima categorie a scazut dramatic.

  4. Sunt de acord partial cu ceea ce spui.

    Piata locala a crescut treptat si, atunci cand a atins un anumit prag critic, o serie de “veterani” au putut sa dezvolte proiecte care au ajung sa faca bani. Unii au ajuns cu ele in afara.

    Intr-adevar, dupa 2009 si Seedcampul castigat de Brainient au aparut foarte multe proiecte care nu s-au transformat mai deloc in afaceri. A fost o moda, a trecut, a creat chiar un pic de reticenta din partea celor care incep acum proiecte noi de a le prezenta in public.

    Ce se intampla acum este foarte diferit. In momentul asta avem 5 echipe romanesti la incubatoare web din lume (1 in Canada, 1 in Chile, 3 in UK), mai multi decat au fost vreodata in total plecati. Antreprenorii romani nu mai tintesc piata globala de la Bucuresti, ci decoleaza imediat spre alte zari.

    E bine, e rau, vom vedea.

  5. Eu zic ca au fost 2 faze:
    * 99 – 2007: old school
    * 2007 +: new wave

    In rest, mai avem multa paine de mancat!

  6. 100% corect, cred ca 2011 este deja in a treia faza, apropos de comentariul de mai jos.

  7. Problema e ca nu persevereaza, nu ca nu exista.

  8. 100% de acord cu Razvan. Personal, ma confrunt cu aceasta problema (sau acest defect) zilnic. Problema nu este in a avea ideea sau a te apuca de ea (la limita sa gasesti finantare), problema e ca este greu sa te mentii, sa lucrezi si sa te dedici zilnic timp de X luni pe proiectul respectiv .

  9. Bogdan says:

    cateva constatari in miez de noapte:
    1. sunt promovati excesiv antreprenori care au afaceri de mega succes cu facturi neachitate de luni de zile si cu o masina veche sau leasing din alte considerente decat deductibilitatea tva-ului… iar in valoarea sentimentala nu cred decat daca ai peste 60 ani;
    2. ce incredere sa am ca antreprenor in anumite persoane care nu sunt antreprenori dar care dau sfaturi si lectii de business;
    3. ma intreb cand au timp sa munceasca daca participa la toate conferintele/seminariile existente; sunt cunoscute cazuri in care antreprenori din .ro nu-si bat capul cu expunerea si deruleaza afaceri cu multe zerouri;
    4. oare nu e cazul ca unii sa se dea la o parte pentru ca oricum au afaceri de succes si sa-i lase si pe altii sa se ridice?
    5. si in cele din urma, “vorba multa saracia omului”
    nu am dat nume pentru ca sunt convins ca unii se recunosc/identifica si mai stiu ca sunt multi care sustin cele spuse.

    succes tuturor!

  10. Acum sunt atatea locuri, dar nu mai sunt oameni sau nu mai sunt idei.

  11. […] intampla in NY pentru ca mi-am inceput ziua afland ca in Romania nu mai exista antreprenori si ca este nevoie de un nou val. Ar fi arogant din partea mea sa-mi dau cu parerea la 22 de ani despre ce a fost in ‘99-2007, dar […]

  12. […] Cristian Manafu – Antreprenoriatului online […]

  13. […] intr-un post recent de noul val in antreprenoriatul online local, care s-a ridicat undeva prin 2007. Pentru mine, […]

Comentează