In timp, mi-am dezvoltat o retea de contacte pe care am numit-o chiar la un moment dat “Company of Friends”. Principiul e simplu: daca pot recomanda pe cineva pentru un job (si nu ma refer la o slujba acum), aleg din Company of Friends, in ideea ca la un moment dat gestul se va intoarce sub o forma sau alta. Sau nu. Dar macar stiu ca i-am “rezolvat” omului solicitarea.
Se intampla insa doua fenomene in acest cerc al recomandarilor: Fie cel care e recomandat supraliciteaza, ceea ce ma pune pe mine in pozitia “Bai, da’ ce au aia, sunt poleiti cu aur?” ori, mai rau, “Prietenii tai nu au livrat, sa stii!”. Fie clientul final nu are cea mai buna atitudine, iar “prietenul” imi zice: “Frate, ce client naspa mi-ai recomandat”. Nu e nimic extraordinar, fireste, dar strica feng-shui-ul recomandarilor.
Recomandarile raman probabil cel mai puternic instrument de promovare, cel putin in zona serviciilor de consultanta sau specializate. Atunci cand nu ai o anumita recunoastere in piata, recomandarea e singura ta speranta (exagerez un pic). Ea iti deschide o usa sau iti obtine o convorbire telefonica ori un raspuns pe e-mail.
Sunt curios cum vedeti voi acest “joc” al recomandarilor. Care ar fi bunele practici?
Mult mai rau e cand recomanzi pe cineva pentru un job (acum ma refer la o slujba) si nu confirma sau aduce prejudicii angajatorului.
Cred ca stii deja raspunsul …. ghilimelele puse la prieteni spun totul… Nu sunt chiar prieteni… Pe prieteni ii stii cu bune si rele, le poti accepta mai usor greselile… dar celorlalti pe care i-ai ajutat la un moment dat iar ei au raspuns negativ, le accepti mai greu… cred ca trebuie sa mai ai un filtru… in lista aceea sa ramana doar cei care nu au facut ceea ce spui…
Sau … faci recomandari si atat …dai ignor la restul … E problema lor cum comunica (client-recomandat), tu le-ai facut doar cunostinta… e o poblema lor, de ei depinde cum isi manageriaza relatia de lucru.
Nu stiu sa existe bune practici, dar cred ca ele depind de fiecare in parte, de experienta personala in a identifica corect cu cine ai de-a face (si de-o parte si de cealalta) si de a selecta situatiile in care decizi sa te implici.
Varianta pe care am gasit-o eu a fost sa stabilesc cat mai clar asteptarile de ambele parti de la inceput, respectiv ca e doar o recomandare, cat de mult stiu omul sau compania si sa subliniez ca responsabilitatea deciziei ulterioare, de a colabora sau nu, le apartine. Ma refer la rugamintile extra-profesionale, nu la proiectele de recrutare.
Si nu in ultimul rand, in servicii cred ca ce ai cel mai de pret este reputatia si cuvantul tau, asa ca trebuie folosit cu atentie, increderea se castiga greu si se pierde usor.
Ceea ce ai numit tu “company of friends”, eu i-am zis “federative network”. Adica acel ciorchine de amici, cunostinte, prieteni care au ceva de oferit si care se pot recomanda reciproc pentru job-uri sau proiecte, cu o oarecare onestitate, relevanta si integritate. Cu alte cuvinte, pana nu stiu sigur ce poate “prietenul” si pana nu inteleg exact ce vrea “clientul”, nu fac o recomandare. Mai fac recomandari cand stiu ca “prietenul” este o persoana de incredere, chiar daca nu stiu ce poate sa livreze. Dar specific “clientului” acest punct orb pe care il am. Disclaimer, cum se zice.
eu fac recomandari pentru joburi si nu am niciodata jena ca imi va bate cineva obrazul. Pentru ca recomandarea nu este recrutare . Daca oamenii aia il angajeaza doar pe baza recomandarii mele sunt niste prosti si au angajat fara nici un pic de competente de recrutare. Apoi cand ti se cer recomandari sunt destul de vagi – senior, expert in comunicare pe FMCG si proactiv – faci 2-3 recomandari, dar nu pot sa cred ca astea sunt toate criteriile de recrutare.
Sustin ca e bine sa faci recomandari responsabil, dar nu sunt de acord cu Madalina Uceanu ca e cuvantul meu la mijloc in cazul in care l-au angajat si el subperformeaza. Nu l-am angajat eu personal ci ei. Sustin in continuare sa nu identificam recrutarea cu recomandarea ca atunci recomandarea devina pila ca in cazul sistemului administrativ.
recomandarile pentru servicii sunt altceva . Acolo trebuie sa recomanzi doar daca ai probat tu de mai multe ori acel serviciu si esti multumit, sau poti sa semnalezi punctele slabe. Eu de ex cand recomand un furnizor de echipamente – spun – vezi ca re de toate, preturi minunate, e intelegator dar are niste delayuri la ajungerea la ora stabilita – ajunge cu 15 minute peste. Si atunci cei care iau recomandarea ii dau un timp de intalnire cu 15 minute mai devreme.
Parerea mea este ca succesul sau esecul unei colaborari prin recomandare nu consta doar in nivelul de profesionism al persoanei recomandate/persoanei caruia i se recomanda/persoanei care recomanda. Eu am avut experiente pozitive si negative in toate cele trei roluri. Am si recomandat, mi sa si recomandat si am fost si recomandata. Problema nu este neaparat ca una dintre parti este sub nivel, ci capacitatea de comunicare. Cum se inteleg cele trei parti. Comunicarea este un factor care influenteaza enorm o relatie de cooperare. Daca ceva e comunicat gresit sau inexact totul se poate strica. Nivelul de toleranta la fel si cel mai important – pentru a lucra eficient impreuna trebuie cat de cat sa se cunoasca persoanele respective, sau sa aiba informatiile necesare pentru a putea interactiona unul cu celalalt. Ce vreau sa spun este ca 2 temperamente care se bat cap la cap nu vor putea lucra impreuna in veci, indiferent cat or fi ei de maestri. Doua persoane de tip conducator etc.
Eu nu am job, sunt studenta, dar am “lucrat” impreuna cu diferite tipuri de oameni la festival (ca ma ocup pe langa arta si de organizare) si necesita rabdare o persoana noua pe care cunosti. Am lucrat perfect cu niste artisti care profesional sunt super ok, adica de nivel, de incredere etc si lam si recomandat altora, insa nu pot eu sa garantez ca se va intelege bine si cu cei carora le recomand. Au si fost probleme pentru ca nu s-au inteles bine, pana la urma nu au lucrat impreuna, desi cu mine era mereu ok.
Mi sa recomandat si mie o trupa care este super si prima colaborare a iesit putin cu niste accidente si neintelegeri, aici era problema de comunicare. Insa nu am tras concluzii, ce au produs a iesit minunat (lasand la o parte partea de dupa culise). Si soarta sau ma rog nu stiu ce a adus sa mai lucrez impreuna cu trupa respectiva si a doua oara a iesit mult mai bine, adica perfect, toata lumea multumita (invatand din greselile anterioare) iar de acolo incolo totul ca prin vis.
Am fost si eu recomandata si in majoritatea cazurilor totul a fost ok, insa a fost cand miam dat eu seama ca de fapt nu doresc sa fac parte din proiect sau ca nu vreau sa lucrez pentru acea persoana in acele conditii. Sau de ce sa nu recunosc, a fost caz cand mi sa spus ca ceea ce fac este foarte bun si le place, insa nu o pot folosi, pentru ca nu se incadreaza in stilul lor, este alt domeniu, si ar trebui sa fac ceva mai comercial, mai putin caraceristic mie. Asta e. Nu e nici o suparare. Doar suntem oameni.. O recomandare nu inseamna o promisiune, ci doar sublinierea unei laturi pozitive a persoanei recomandate. Celelalte laturi sunt cele in urma carora se realizeaza sau nu cooperarea.
Eu zic ca functioneaza si va functiona in continuare.
Angajatorului: cel care recomanda se gandeste la competenta celui recomandat sau la criteriile pe care i le-ai indicat tu. Asa ca da-i brieful complet si gandeste-te ca iti face o favoare indiferent de rezultat. Zi mersi ca ai fost ajutat si fa diferenta intre recomandare si recrutare si nu te mai astepta sa-ti faca altul toate temele. Negocierea salariului e treaba ta, exclusiv.
Celui recomandat: fii recunoscator celui care te-a recomandat, ca asa e frumos. Asta inseamna ca cineva si-a pus obrazul pentru tine si ai o obligatie morala fata de aceasta persoana (sa nu te faci de ras). Recomandarea nu garanteaza angajarea. Si, daca ai avut bafta si a fost asa, ai obligatia sa confirmi.
Celui care recomanda: fa-o in continuare. Borcanele se mai sparg in capul tau din cand in cand, dar asa e cand esti baiat/ fata de treaba :).