Am aterizat pe aeroportul Henri Coanda la un an si o zi de la tragica moarte a studentei japoneze. Si desi tragedia a avut un impact mare in societatea romaneasca si, la Otopeni, exista un sistem de comezi taxi prin aplicatii mobile, “intreprinzatorii” nu au disparut. Un individ incerca, fara nicio jena, sa acosteze un strain. Altii ii pacalesc pe turisti spunand ca ei sunt cei care au fost chemati la comanda.
In ianuarie 2006, un om de afaceri japonez a fost ucis de un caine vagabond in centrul Bucurestiului, la cativa pasi de Guvernul Romaniei. Dupa mai bine de sapte ani, un copil si-a pierdut viata dupa ce a fost muscat de sute de ori de o haita de caini maidanezi.
Nu sunt adeptul masurilor extreme, insa este timpul sa vedem cum cineva isi asuma responsabilitatea si gaseste o rezolvare. Una care sa nu mai lase loc recidivelor.
Ar fi cazul unei interveţii (similare celei care se doreşte în Siria): chirurgicală – bine gândită, tactică, şi în care să nu ne ferim să tăiem în carne vie acolo unde este cazul şi totodată să extirpăm ceea ce este rău. Pentru că aşa nu se mai poate.
Dacă nu se mai poate ne asumăm responsabilităţi, asta în cazul în care nu vrem să se repete.
Eutanasierea câinilor nu sună deloc rău. Şase luni de închisoare pentru cei ce fac pe-a întreprinzătorii la Gara de Nord şi aeroporturi nu sună deloc rău. Măsuri există, trebuie doar să se găsească un politician cu putere, care îşi doreşte să aibă locul asigurat în partid, Parlament, Guvern etc.