2006-2016. 10 ani. Un deceniu de când în fiecare dimineață mă trezesc și merg la birou. La mine la birou. Un deceniu de când am hotărât să îmi iau viața în propriile mâini și “să îmi demonstrez (da, în primul rând mie) că pot fi la fel de bun pe cât cred că sunt la “adăpostul” unui job sigur”, cum spuneam într-un post pe blog chiar în momentul plecării de la un job bine plătit, acum 10 ani.

De atunci, am tot scris aici despre anii mei pe cont propriu, despre oamenii care m-au susținut, despre încercări și reușite, despre impactul pe care cred că l-am avut în domeniul meu. Au fost 10 ani buni și nebuni. Cum vor fi însă următorii 10 ani? Ce vor aduce, ce vor construi, ce vor lăsa în urmă?

Nu mi-am făcut planuri când am plecat pe drumul meu, ba chiar m-am aruncat cu capul înainte, fără să știu ce mă așteaptă. Am ajuns unde sunt în cel mai natural mod. La fel vreau să merg în continuare. Însă peste 10 ani, vreau să pot spune că sunt cea mai bună versiune a mea și de aceea las aici o scrisoare către mine, cu câteva lucruri pe care mi le doresc în viitor.

Drag Cristian,

În urmă cu 10 ani, te bucurai de drumul ales în viață, de multe realizări și de aprecierea celor din jur. Îți trăiai visul, deși niciodată nu l-ai conturat. Nu ai avut țeluri, nu ai făcut planuri, nu ți-ai programat parcursul. Trăiai confortabil în pielea ta și făceai doar ce îți place. Cum îți place. Astăzi împlinești 20 de ani de când ești pe picioarele tale. Ce ai făcut în ultimii 10 ani, domnule Manafu?

Îmi place să cred că acum, printre multele lucruri pe care le faci, ai găsit timp și mai ales energie pentru a oferi un pic mai mult celor jurul tău, în special celor mai puțin norocoși. Mereu ai vrut să ajuți și ai întins o mână chiar fără să ți se ceară. Ai construit ceva cu însemnătate în societate? Ai creat acel proiect de bine cu impact social?

Primii tăi 10 ani ca antreprenor au fost o perioadă de dezvoltare în zona ta de confort, într-un mediu controlat și sigur. Acum, când citești aceste rânduri, sper că ai ieșit deja din bula ta frumoasă și ai încercat lucruri noi. Confortul e bun, dar nu îți îmbunătățește viață. În schimb, experiențele noi te fac să te simți viu. Cu ce experiențe noi te lauzi acum?

Sper că între timp ai devenit mai puțin impulsiv. De fapt, îmi doresc să fi scăpat de impulsivitatea care ți-a dat atâtea bătăi de cap. Mereu ai fost iute la mânie și ai luat de multe ori decizii din impuls. Ți-ai dat seama în timp că după o noapte de calm pot apărea soluții și idei noi? Ești mai înțelept acum?

Mereu ai avut teama de eșec. La începuturi, te frământau și cele mai mici lucruri. Chiar și ploaia de afară înaintea unui eveniment. Ai învățat încet-încet că e mai bine să gândești pozitiv și că îngrijorarea nu te ajută la nimic. Un eșec este o lecție. O lecție este un pas înainte. Un pas înainte înseamnă evoluție. Iar evoluția este o reușită. Ai învățat să te bucuri de eșecuri?

Ai muncit mult în primii 10 ani, zi și noapte, în weekend-uri și vacanțe. Ai avut o viață agitată, uneori marcată de excese. Ai purtat cu mândrie eticheta de “workaholic”. Dar viața adevărată înseamnă echilibru, înseamnă atenție pentru cei de lângă tine, înseamnă moderație în ce faci și responsabilitate față de tine. Excesul îți dă o doză de adrenalină pe moment. Echilibrul îți oferă perspective pe termen lung. Ai găsit liniștea? Ți-ai găsit echilibrul?

Nu te-au pasionat niciodată posesiunile. Ai preferat călătoriile. Primul deceniu de antreprenoriat a marcat și primul deceniu de vacanțe formidabile. Ai vrut să faci înconjurul lumii. Ai reușit? Ai văzut toate locurile frumoase din lumea asta? I-ai inspirat pe alții să călătorească?

Indiferent de drumul pe care l-ai urmat, de lucrurile pe care le-ai făcut, de persoana care ai devenit, sper că și după acești 10 ani, când te uiți în oglindă, vezi un om bun.

Sursa foto: Freya Productions