Prima oara cand am vorbit in public, mi-a tremurat vocea teribil. A doua oara, am gresit numele sponsorului. Iar el era la masa vorbitorilor. Daca mi-a fost vreodata frica de ceva, in afara de a cadea de pe bloc, acel lucru a fost vorbitul in public. Si la inceput, nu a functionat sa imi imaginez audienta goala, despuiata. Incercati si voi si o sa vedeti ca imi veti da dreptate.
Cu timpul, am trecut peste teama asta. Dar imi lipsea ceva, ceva ce nu se lega in fiecare discurs. Asa am ajuns la ea.
La prima intalnire, nu imi venea sa ma mai despart de ea. Nu ma mai saturam. Eram ca un copil intr-un magazin de jucarii. Imi straluceau ochii si dadeam din cap aprobator, cu zambetul pe buze, la fiecare cuvant. Am revenit la ea apoi de cateva ori si stiu ca e acolo mereu pentru mine. Mai mult »
Traiesc cu impresia ca in aceasta vacanta voi citi. Carti. Si ca voi renunta la Internet pentru o saptamana. De buna voie si nesilit de nimeni. Mi-am pregatit, de vreo luna, cateva carti vintage (tiparite) si cateva pe Kindle. Ieri am mai adaugat o carte in colectia sus amintita. “Copil in Epoca de Aur” e scrisa de 
Se cam strang cartile la mine pe birouri si in Kindle. Trebuie sa gasesc o modalitate de a-mi face timp pentru citit. Ma oftic ca nu reusesc sa citesc mai mult. Vreo sugestie?
Cea mai grea carte (la propriu) din colectia mea de carti actuala este “
Evensys si Editura Publica ofera primilor 50 de inscrisi la 
