Multi, deja prea multi oameni isi dau cu parerea despre ce este PR-ul si cum ar trebui sa isi faca job-ul un om de comunicare. Am vazut bloggeri care confundau Relatiile Publice cu Relatiile cu Publicul. Am vazut ziaristi care confundau agentiile de PR cu agentiile de media. Insa cel mai dureros, pana la lacrimi, este atunci cand vad un om de comunicare cum infiereaza pe nedrept domeniul in care cu eleganta ar trebui sa isi faca job-ul. Un astfel de exemplu mi-a fost dat de Carmen Muntean, fost jurnalist si actualmente specialist in PR, in scrisoarea induiosatoare catre verisoara ei.

Desi bine intentionata, Carmen lasa sa ii scape o serie de frustrari. Sa nu fiu inteles gresit, frustrarea e un lucru bun atat timp cat are un efect pozitiv. Iar scrisoarea pusa de Carmen pe blog nu ii ofera niciun ajutor verisoarei. Dimpotriva chiar.

Nu as fi scris acest post daca postul lui Carmen nu ar fi denaturat munca multor oameni seriosi din comunicare. De aceea…

Draga verisoara lui Carmen,

Desi nu ne cunoastem, cei mai multi iti vor spune despre mine ca sunt in general un om bine intentionat.

Tu ai 24 de ani. Eu aveam aceeasi varsta cand am inceput sa muncesc. Si mi-a luat ceva timp pana am reusit sa fiu la acelasi nivel cu cei care lucrau din facultate, in timp ce eu mergeam la biblioteca, studiam singur domenii care ma fascinau si incercam sa ma bucur de viata de student. Am reusit in timp sa ii depasesc pe unii. Totusi, as vrea sa stii ca nu exista o asemenea competitie.

Lucruri bune vor veni deci si pentru tine. Pana atunci, imi permit sa iti spun cateva lucruri.

De 23 de ani, statul nu mai da job-uri si repartitii dupa terminarea facultatii. De aceea, nota ta de la Master nu impresioneaza pe nimeni. Stiu, e nedrept. In alte parti conteaza foarte mult.

La noi conteaza experienta mai mult decat nota. Si aceasta se castiga muncind. Punct… Poate inca te intrebi de ce este importanta experienta. E simplu.

Mediul economic modern este foarte tanar in Romania. Cele mai multe corporatii de astazi au mai putin de 15 ani pe piata. Ele trebuie sa livreze rezultate si sa functioneze la nivelul de competenta avut in orice alta tara. Iar competenta se castiga cel mai usor prin experienta.

Desigur, sunt si multi incompetenti care detin job-uri bune si uneori apar in reviste. Dar crede-ma cand iti spun ca, in cele mai multe cazuri, acei “tolomaci” care au muncit din facultate si au ajuns directori regionali la 27 – 30 de ani nu au avansat in cariera aratand carnetul de note. Au avansat prin munca si o serie de calitati. Si ca sa fiu deschis pana la capat, afla ca unii dintre ei sunt chiar nemilosi, foarte stricti si nu cele mai agreabile persoane.

Nu imi face placere sa o pun pe Carmen intr-o lumina mai putin buna, insa oamenii din companii (de la orice nivel) au timp sa apara in reviste. Si recunosc meritele echipei, si au incredere in cei de la comunicare, pentru ca, draga verisoara lui Carmen, acea tipa de la PR este, in fapt, un consultant platit sa gestioneze cat mai bine imaginea companiei. Nu e doar tipa care comanda carti de vizita si aranjeaza bradul de Craciun pentru copiii angajatilor.

Oamenii apar in reviste pentru ca isi doresc recunoastere profesionala, chiar isi doresc sa fie in the spotlight si – de ce nu? – vor sa fie descoperiti de headhunters (cauta noi oportunitati). Si vorbesc despre oameni foarte buni. I-am cunoscut in cei 8 ani ca jurnalist si in cei 13 ani de cariera pe Internet. 
Nu e nimic gresit deci in a aparea in reviste.

Multi din cei care refuza o aparitie o fac de obicei dintr-o nesiguranta de sine, un mic complex poate, dar, intr-un final, tipa de la PR este cea care ii pregateste sa se prezinte cu bine la un interviu si sa treaca peste diverse bariere emotionale.

Pe langa recunoasterea calitatilor si realizarilor personale, o aparitie in revista sustine reputatia companiei. Ii motiveaza pe unii sa aplice pentru un job, ii face pe altii sa vada cu ochi mai buni corporatia.

Nu in ultimul rand, o aparitie in revista este si o ocazie de a impartasi altora – celor aflati la inceput de drum – din propria experienta. Sunt multi manageri si antreprenori care au mari realizari si vor sa dezvaluie si celorlalti din secretele reusitei lor.

Si inca ceva. Mi-ar placea sa ma crezi pe cuvant cand iti spun ca 99,99% dintre cei care apar in reviste sunt bine-mersi si nu sunt pe picior de plecare, asa cum ne spune Carmen.

La finalul epistolei mele, te rog sa imi trimiti CV-ul tau. Periodic ajung la mine job-uri din PR. Poate cineva va dori sa iti dea o sansa.

© Sergey Peterman | Dreamstime.com