M A N A F U *

Advertisement

MANAFU*

JsCamp

De ce ma apuca plansul cand citesc ce scriu unii oameni de PR

dreamstime_s_18455932

Multi, deja prea multi oameni isi dau cu parerea despre ce este PR-ul si cum ar trebui sa isi faca job-ul un om de comunicare. Am vazut bloggeri care confundau Relatiile Publice cu Relatiile cu Publicul. Am vazut ziaristi care confundau agentiile de PR cu agentiile de media. Insa cel mai dureros, pana la lacrimi, este atunci cand vad un om de comunicare cum infiereaza pe nedrept domeniul in care cu eleganta ar trebui sa isi faca job-ul. Un astfel de exemplu mi-a fost dat de Carmen Muntean, fost jurnalist si actualmente specialist in PR, in scrisoarea induiosatoare catre verisoara ei.

Desi bine intentionata, Carmen lasa sa ii scape o serie de frustrari. Sa nu fiu inteles gresit, frustrarea e un lucru bun atat timp cat are un efect pozitiv. Iar scrisoarea pusa de Carmen pe blog nu ii ofera niciun ajutor verisoarei. Dimpotriva chiar.

Nu as fi scris acest post daca postul lui Carmen nu ar fi denaturat munca multor oameni seriosi din comunicare. De aceea…

Draga verisoara lui Carmen,

Desi nu ne cunoastem, cei mai multi iti vor spune despre mine ca sunt in general un om bine intentionat.

Tu ai 24 de ani. Eu aveam aceeasi varsta cand am inceput sa muncesc. Si mi-a luat ceva timp pana am reusit sa fiu la acelasi nivel cu cei care lucrau din facultate, in timp ce eu mergeam la biblioteca, studiam singur domenii care ma fascinau si incercam sa ma bucur de viata de student. Am reusit in timp sa ii depasesc pe unii. Totusi, as vrea sa stii ca nu exista o asemenea competitie.

Lucruri bune vor veni deci si pentru tine. Pana atunci, imi permit sa iti spun cateva lucruri.

De 23 de ani, statul nu mai da job-uri si repartitii dupa terminarea facultatii. De aceea, nota ta de la Master nu impresioneaza pe nimeni. Stiu, e nedrept. In alte parti conteaza foarte mult.

La noi conteaza experienta mai mult decat nota. Si aceasta se castiga muncind. Punct… Poate inca te intrebi de ce este importanta experienta. E simplu.

Mediul economic modern este foarte tanar in Romania. Cele mai multe corporatii de astazi au mai putin de 15 ani pe piata. Ele trebuie sa livreze rezultate si sa functioneze la nivelul de competenta avut in orice alta tara. Iar competenta se castiga cel mai usor prin experienta.

Desigur, sunt si multi incompetenti care detin job-uri bune si uneori apar in reviste. Dar crede-ma cand iti spun ca, in cele mai multe cazuri, acei “tolomaci” care au muncit din facultate si au ajuns directori regionali la 27 – 30 de ani nu au avansat in cariera aratand carnetul de note. Au avansat prin munca si o serie de calitati. Si ca sa fiu deschis pana la capat, afla ca unii dintre ei sunt chiar nemilosi, foarte stricti si nu cele mai agreabile persoane.

Nu imi face placere sa o pun pe Carmen intr-o lumina mai putin buna, insa oamenii din companii (de la orice nivel) au timp sa apara in reviste. Si recunosc meritele echipei, si au incredere in cei de la comunicare, pentru ca, draga verisoara lui Carmen, acea tipa de la PR este, in fapt, un consultant platit sa gestioneze cat mai bine imaginea companiei. Nu e doar tipa care comanda carti de vizita si aranjeaza bradul de Craciun pentru copiii angajatilor.

Oamenii apar in reviste pentru ca isi doresc recunoastere profesionala, chiar isi doresc sa fie in the spotlight si – de ce nu? – vor sa fie descoperiti de headhunters (cauta noi oportunitati). Si vorbesc despre oameni foarte buni. I-am cunoscut in cei 8 ani ca jurnalist si in cei 13 ani de cariera pe Internet. 
Nu e nimic gresit deci in a aparea in reviste.

Multi din cei care refuza o aparitie o fac de obicei dintr-o nesiguranta de sine, un mic complex poate, dar, intr-un final, tipa de la PR este cea care ii pregateste sa se prezinte cu bine la un interviu si sa treaca peste diverse bariere emotionale.

Pe langa recunoasterea calitatilor si realizarilor personale, o aparitie in revista sustine reputatia companiei. Ii motiveaza pe unii sa aplice pentru un job, ii face pe altii sa vada cu ochi mai buni corporatia.

Nu in ultimul rand, o aparitie in revista este si o ocazie de a impartasi altora – celor aflati la inceput de drum – din propria experienta. Sunt multi manageri si antreprenori care au mari realizari si vor sa dezvaluie si celorlalti din secretele reusitei lor.

Si inca ceva. Mi-ar placea sa ma crezi pe cuvant cand iti spun ca 99,99% dintre cei care apar in reviste sunt bine-mersi si nu sunt pe picior de plecare, asa cum ne spune Carmen.

La finalul epistolei mele, te rog sa imi trimiti CV-ul tau. Periodic ajung la mine job-uri din PR. Poate cineva va dori sa iti dea o sansa.

© Sergey Peterman | Dreamstime.com

14 comentarii

  1. Victoria says:

    Ai exprimat atat de frumos si elegant totul….

  2. Victoria says:

    Si eu am 25 de ani..dar lucrez inca din primul an de facultate, am internshipuri neplatite, voluntariat, facultate, master si cursuri de specializare. Ca mine si ca verisoara lui Carmen sunt o gramada. Diferenta o putem face prin a progresa mereu, a experimenta si invata incontinuu, intr-un cuvant perfectionare…

  3. Monoranu says:

    Adevarul e pe undeva pe la mijloc. Sunt si manageri de carton care au o imagine mai buna in revista decat in realitate si sunt si absolventi de facultate cu note de zece care desi n-au lucrat o zi in facultate, ajung sa aiba joburi foarte bune fara experienta pentru ca pur si simplu sunt competitivi si marile corporatii isi doresc oameni care au spirit de winner. Totul sta in vointa acestora din urma de a demonstra ca pot. Sunt si studenti care muncesc din prima zi de facultate si nu realizeaza mare lucru, nici nu se concentreaza pe scoala, nici n-au vreun job care sa le ofere sansa de a invata sau de a dobandi skill-uri. Nu exista modele, exista doar mai multa vointa din partea unora. Strategia si-o alege fiecare. E cam ca la poker, sunt mai multe moduri de a castiga o mana, right?

  4. nwradu says:

    Știi ce mi-ar plăcea? Un site, ceva de genul PovestiDeSucces.ro, pe care fiecare să-și poată scrie povestea. Aș vrea să citesc de oameni și cum au reușit ei în viață. Nu de mari manageri la 30 de ani, că e mică șansa să avem toți aceeași traiectorie.

    Dar aș vrea să citesc de oameni care să-mi spună “am terminat facultatea X, m-am angajat acolo, 7 ani mai târziu am un salariu ok, îmi permit fără probleme leasingul la mașină și două concedii pe an în străinătate”.

    Pentru că cei ce au mai mult de atât oricum nu-și vor spune secretele și succesul lor nici nu poate fi replicat ușor.

  5. Irina Radu says:

    Stiu atat de multi oameni care nu au mai apucat sa-si termine facultatile din cauza carierei. Au ajuns oameni de succes, realizati, totul datorita muncii neintrerupte si a experientei pe care nu o capeti in nicio facultate. A nu se intelege ca facultatea e inutila, doar ca nu este suficienta 🙂

  6. unluzar says:

    da, f fain raspunsul, doar ca eu cred ca nu e scris in limba care trebuie, cred ca in japoneza, suomi, germana, islandeza, daneza ar fi sunat mult mai aproape de realitate…asa suna a utopie…va rog eu, bloggeri constructivi, mai puneti putin batista pe tambal cand ne spuneti cum se obtine succesul prin munca in romania…

  7. […] am citit foarte multe articole despre carieră. Despre tineri şi carieră. Despre ce înseamnă jobul perfect şi cum […]

  8. […] recomand si alte articole scrise pe aceasta tema la Cristi, Ariel, Vali si […]

  9. Desigura ca exista o diferenta intre nivelurile de reprezentare. Ce este persoana reala? Este cea pe care o vad parintii, copii? Este care este prezenta in mediul lucru? Este cea pe care o vad colegii intr-un fel, cei din ierarhia superioara? O persoana este prezenta intr-o suma de oglinzi. Toate artificiale. Imaginea dintr-o revista este un “Photoshop” complex de idei, reprezentari, imagine, valori, prejudecati. Uneori nu te recunosti intr-o publicatie. “This is me?” Iar devenirea profesionala/sociala este un proces foarte complex. O combinatie de pozitie sociala, educatie, experienta, relatii/capital social, cu bunastare si oportunitati. Ceea ce este deranjant intr-un success story este ca povestea este un cover story, are hype, pagini multe si romantate, imagini de corporate in acessori scumpe. Este gonflata aspirational mult, foarte multe. Doar ca undeva in text, asa parca la intamplare, se spune ca persoana a inceput acea afacere cu 40.000-50.000 euro, sau ca a investit in fransiza 200.000 (este o generalizare nu o referinta la o poveste reala). Este de fapt un romancing the story, pentru ca interesant ar fi sa aflam, de fapt, nu despre glamour-ul curent, ci cum au fost facuti/creati banii de entry in afacere. Dinainte de povestea de succes care este cover story. Ceea ce este insa o alta poveste pe care nu o va spune nimeni niciodata.

  10. […] recomand si alte articole scrise pe aceasta tema la Cristi, Ariel, Vali si […]

  11. […] am citit foarte multe articole despre carieră. Despre tineri şi carieră. Despre ce înseamnă jobul perfect şi […]

Comentează