Caderea print-ului ar putea fi “sustinuta” si de calitatea continutului? Devine presa mai putin relevanta fata de probleme reale din societate? Cine nu intra si pe online moare de tot? Aceste intrebari mi-au aparut in minte dupa ce am citit raspunsul lui Iulian Comanescu la: Ce tactici / strategii ar trebui sa adopte ziarele si revistele pentru a supravietui?

1. Quality – investiţi în marketing şi concentraţi-vă pe content.
Numitorul comun al acestui segment este funcţia de “câine de pază” şi interpretare critică a realităţii macro (politică, economică) în care trăim.

E oarecum cazul “Adevărul”, care, dacă o ţine tot aşa un an sau doi (cu acele inserturi de cărţi şi DVD-uri), ar putea scoate din piaţă mai toate celelalte quality-uri, chiar dacă nu realizează ameliorări de conţinut simţitoare. Ce frumos va fi dacă “Adevărul” sau altcineva îşi va aduce aminte de rolul de “câine de pază”, tradiţional, al ziarului şi va pune un accent real pe conţinut. Oamenii aşteaptă să fie ghidaţi în aceste timpuri tulburi, au nevoie de lideri de opinie şi de informaţii, analize, interpretări pertinente, iar lucrurile nu se opresc doar la criză şi recesiune. Gândiţi-vă la recentul scandal legat de chipurile biometrice şi de impactul social considerabil pe care l-a avut. Reflectarea în media majoră a fost superficială. Am intrat încet-încet în zodia lui Malraux, care zicea că Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. N-a interesat pe nimeni, decât în ultimul ceas, boala Prea Fericitului Teoctist, dar sunt convins că lumea ar fi citit. Există tensiuni interne, în Biserica Ortodoxă, despre care nu se scrie nimic. Povestea cu chipurile e un simptom cu privire la sensibilitatea opiniei publice faţă de astfel de chestiuni. Şi nu, nu cred în sfârşitul lumii, caut soluţii pentru perpetuarea ei, măcar în zona de media 🙂

Nu vă jucaţi cu disponibilitatea publicului, care vrea mai curând să fie informat/ghidat decât să fie distrat – spre deosebire de vremurile dinaintea crizei, când prefera să se deconecteze şi să afle cum îşi poate cheltui surplusul. În decembrie, când eu unul eram oarecum îngrijorat de ceea ce se va întâmpla, focusul presei era pe eternele scandaluri politice. Acum, că apele s-au liniştit în coaliţia PDL-PSD şi şerpii scot doar din când în când capul de pe insula lor, presa s-a trezit că e criză. De fapt, am depăşit-o, ne apropiem de începutul recesiunii, când situaţia nu e foarte bună, dar e previzbilă. Cu criza asta de după criză, cea din media, riscăm să-i speriem degeaba pe cei mai slabi de înger şi să-i plictisim pe cei mai cu picioarele pe pământ. În primul caz, avem mari răspunderi – să ne amintim ce spune George Soros, că actorii economici influenţează decisiv cursul “piesei”. Sau al pieţei.

2. Glossy/nişe consumer
Subiectele “evazioniste” s-ar putea potrivi mai bine pe criză decât cele imediat utile. Călătoria aventuroasă la Capul Nord sau în Siem Reap s-ar putea să fie mai citită decât un subiect cu tentă utilă despre Croaţia (cam aşa a fost, curios, şi până acum). Aş mai gândi cu atenţie subiectele de psihologie sau motivaţionale, rubricile de tips-uri.

Altfel, voga glossy-urilor, a consumer magazine-urilor trece. E din ce în ce mai clar, inclusiv în România, că fericirea nu se găseşte în consum.

1/2: investiţi în internet. A început să fie clar că nu e un teren de ping-pong, s-ar putea să devină unul de fotbal. Cine îşi marchează teritoriul cum trebuie şi seamănă mai multe culturi pe ogorul propriu va culege destule succese (şi eşecuri) peste câţiva ani. Orice vehicul clasic care îşi creează şi cultivă o extensie de internet are un posibil colac de salvare.

Toate cele de mai sus înseamnă bani, bani şi iarăşi bani. Prevăd aici un oftat care se referă la scăderea veniturilor. Problema e că scăderea se petrece în condiţiile în care unele dintre grupurile de classic media aveau în 2007-2008 o margine de profit între 10 şi 30 la sută. Profitul s-a realizat pe minimizarea costurilor şi deci investiţii foarte scăzute în conţinut. Cine se pregăteşte să piardă un an-doi (sau să rămână în preajma break even) e stăpânul lumii media de mâine. Gândiţi-vă ce culoar au creat pentru online socotelile meschine ale unor companii de old media, iar asta la nivel global. N-a fost vorba numai de suporturi învechite, ci şi de exces de prudenţă şi orientare spre profit. Mass media nu e o afacere ca oricare alta.