Imi arat uimirea de fiecare data cand cineva imi spune ca ii place Bucurestiul. Si ma intristez de fiecare data cand merg prin capitale straine sau chiar prin alte orase din tara. Un grec imi spunea recent ca ii place in Romania (prietena lui este din Constanta), insa a fost coplesit de aglomeratia din Bucuresti. Era cumva si normal. Grecul traia intr-o localitate mica si linistite, pe o insula. Eu traiesc de 17 ani in Bucuresti, nu sunt coplesit, insa ma intreb cum reuseste acest oras sa devina din ce in ce mai urat.

Ma bucur cand vad o cladire renovata, ma bucur cand vad un colt de parc curat, ma bucur cand vad iarba si copacii intretinuti, insa lucrurile care degradeaza orasul il coplesesc inca vizual.

Am facut fotografia de mai sus la un semafor. Pereti manjiti cu graffiti, stalpi captusiti cu afise si masini parcate pe trotuar. Este o imagine clasica pentru Capitala, din care lipsesc cablurile incolacite pe stalpi si aparatele de aer conditionat instalate haotic.

Imi doresc un oras macar placut, daca nu frumos, din care toate aceste uratenii. E chiar asa de greu? Nu cred. Ne trebuie un pic de vointa.