Unii spun că, ajuns la 40 de ani, un bărbat începe să piardă multe dintre calităţile tinereţii. Alţii spun că de abia atunci începe viaţa cu adevărat. Depinde ce link-uri deschizi pe Google când cauţi “Cum este viaţa la 40 de ani”.

Pregătindu-mă să trec peste un nou prag în viaţa mea, m-am gândit că ar fi un bun moment de introspecţie, de a face declaraţii personale sau de a împărtăşi din înţelepciunea acumulată până la 40 de ani.

Aş fi putut deci să scriu un articol-viral intitulat “40 de lucruri pe care le-am învăţat până la 40 de ani” sau “Ce aş zice eu cel 40 de ani celui de la 20 de ani” ori “Viaţa începe la 40 de ani”.

Îţi pot spune să faci sport, să economiseşti bani, să înveţi să spui “Nu”, să îţi păstrezi prietenii aproape şi să fii bun cu ceilalţi… Pe bune?! Dacă până la 40 de ani nu te-ai prins când ţi se serveşte un bulls**t, atunci nu ai învăţat nimic. Nu învăţăm nimic din articolele motivaţionale.

Mă bucur doar că, acum la 40 de ani, generaţia mea şi-a păstrat tinereţea şi nu s-a “uscat” încă, în ciuda faptului că am parcurs probabil cele mai bizare patru decenii din ultimii o sută de ani, ne-am trăit o parte din viaţă în comunism şi tranziţia post-decembristă nu ne-a ajutat să evoluăm la viteza cu care se dezvoltă generaţia de astăzi.

Suntem bine-mersi! Ne “simtem” foarte bine.

Anul trecut, am avut întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Stăteam la masă cu colegii apropiaţi şi ne uităm la profesorii noştri: “Băi, voi va daţi seama că ei aveau vârsta noastră când noi eram în liceu?”, am exclamat eu. “Ce bătrâni ni se păreau!”. Noi chiar îmbătrânim frumos!

Sursa foto: © Mbeckerman | Dreamstime.com