MANAFU*

Abonamente Evensys

Revolutia din ’89 in memoria sociala

Cred ca eu traiesc intr-o alta tara. De fapt, Romania mea nu arata ca in sondajele de opinie si am avut norocul sa cresc profesional intr-un mediu deschis la minte, ambitios si cu (aproape) nimic mai prejos decat cel din alte tari. Rezultatele sondajului despre Revolutia din 1989, realizat de IRES, imi aduc aminte de acest lucru. Romania mea e alta.

7 comentarii

  1. INCREDIBIL!

    Deci majoritatea celor care a raspuns la intrebarile despre cum era inainte de revolutie nu a stat la coada la paine, nu a pandit masina de lapte, nu a cautat pile sa cumpere carne, sa mai faca rost pe sub mana de putina benzina sa poata iesi cu masina, nu a avut restrictii de circulatie intern si international, avea televiziune prin satelit si nu avea probleme cu programul redus de doua ore de emisie (nu urmarea mondialele de fotbal la vecinii din sud), nu avea probleme cu incalzirea iarna si cu apa calda in mod regulat, nu avea interdictie sa-si inchida balconul pentru o mai buna izolatie…

    As mai putea adauga o gramada de lucruri despre ce insemna viata “normala” inainte de 89 care sub nici o forma nu te pot duce cu gandul ca atunci traiai mai bine, decat daca erai membru de partid activ si de frunte sau ofiter superior.

    Sunt multe localitati unde in apartamentele de bloc s-au montat sobe pentru incalzirea cu lemne deoarece incalzirea centrala functiona pe sponci si pot fi vizitate de cei care au uitat acest lucru (nu mai spun ca aproape orice familie avea macar un radiator/resou) Iar partea cu pierderea locurilor de munca se traduce prin: nu mai iau niste bani doar pentru ca veneam zilnic sa bifez pontajul – imi permit sa fac aceasta afirmatie fiind angajat in campul socialist al muncii inca din 1985. Iar atunci salariul minim pe economie exprimat in valuta era cam dublu fata de acum, este adevarat, de unde si nostalgia unora. Si tot inainte de 89 o sticla de vodca buna si un pachet de tigari erau de zece ori mai ieftine ca acum, dar nu cred ca asa se stabileste gradul de fericire.

    Cred ca suntem un popor bolnav la cap si nu ne mai facem bine in curand daca acesta e un sondaj reprezentativ pentru natiunea romana…

  2. Iulian says:

    Dureros, mi-ai rascolit sentimentele.
    Stii ce e ciudat? Ca in prima parte multi sunt de acord ca revolutia a fost o manipulare, ca le merge mai prost dupa, ca au fost teroristi iar in a doua parte toti au castigat libertate, e un eveniment pozitiv, doresc sa se prescrie crimele. Ce inseamna asta din punctul meu de vedere? Ca nici acum nu stim de care parte a baricadei am fost. Sau cei care stiu, vor sa scape de trecut.

    As fi curios cum comentezi tu acest sondaj.

    Cat despre referendumul pentru un monument al revolutiei, sper ca nu se cere finantare si pentru astfel de prostii in toate orasele.

  3. Spiep says:

    Un studiu irelevant realizat de analfabeți în domeniu. Defapt în domenii… și în cercetare sociologică și în evenimentele din ’89. Nu merita prezentat.

  4. Semanticus says:

    🙂 Romania este aceeasi, generatia este alta.

  5. Marieta says:

    Nu mă apuc să înşir toate necazurile de dinainte. Constat doar că 1989 a devenit doar un punct zero al unui nou sistem de referinţă. Înainte şi după. Nu mă interesează faptul că Tokes pentru care era cât pe ce s-o păţesc ireversibil, nu e decât un mizerabil, constat doar că se confirmă: uităm ceva uneori înainte de a se produce.
    România mea e muribundă iar voi sunteţi, cel puţin deocamdată, prea puţini ca s-o resuscitaţi.

  6. Credibil!
    Fiecare dintre noi are propria lume. E foarte bine ca Romania ta e altfel, ma bucur pentru tine. Dar trebuie sa fim constienti de ce se intampla in jurul nostru pentru ca acolo e Romania noastra.
    Rezultatele sondajului nu sunt surprinzatoare, le stim de multa vreme. Explicatia paradoxului de care vorbea cineva mai inainte este ca in societate exista perceptia clara a diferentei dintre aspiratiile din decembrie 1989 si realitatea pe care o simtim majoritatea dintre noi. Majoritatea si-a dorit o lume normala si echitabila, absolut obligatorie pentru evolutia unei societati. Si asta nu s-a intamplat.

  7. stefan chiritescu says:

    de acord cu spiep legat de niste aspecte metodologice : nu reiese de nicaieri care sunt datele socio-demografice ale esantionului, cum e definita reprezentativitatea ( rurala, urbana, orase mici, medii etc) , iar unele intrebari (mai ales cele care presupun atribute adjectivate gen dezgust, etc) sunt ciudat formulate.

    Pe de alta parte, Cristi, da, tu traiesti intr-o alta tara. de fapt traiesti intr-un segment care socio demografic inseamna cam 5-7% din populatia urbana ( adica cei care castiga ceva bani, au niste studii si au pozitii de conducere/ antreprenori). Daca ma gandesc exact sa intersectez acest profil relativ generic cu un profil psihografic, tara ta este de marimea unui oras mic Romania:)

    Nu o sa dezbat dpdv sociologic researchul de mai sus, dar pot sa zic ca datele de aici sunt recurente in orice studiu macro despre societate romaneasca.

    As vrea insa sa punctez insa ca alde calitatea publicitatii de la noi indiferent de mediu pe care este decliabta este extrem de relevanta pentru mindsetul general al acestei societati.

    E drum lung pana departe cu tara asta. tara in care nimic nu se termina niciodata, nu-i asa:)?

Comentează