M A N A F U *

MANAFU*

Personal: In tara

M-am intors din Tunisia. Evident ca la aterizare (in ambele cazuri) pasagerii au aplaudat. Ba mai mult, unii au si fluierat!

Tags:

Fara comentarii

  1. Dan says:

    bine ai revenit!mi s-a intamplat o singura data atunci cand un avion al Czech Airlines a fost “deturnat” din ruta Praga-Bucuresti prin … Odessa!!! (probleme de companie, ziceau ei). Din doua ore s-au facut 6. Am aplaudat cu totii frenetic cand stewardesele au tinut a doua oara pentru acelasi zbor predica mastilor de salvare la decolarea din Ucraina. Si stiu ca am aplaudat si eu cu un motiv nerostit, unanim: sa nu-i injuram de mama..

  2. Cristian Curus says:

    Am trecut si eu prin multe zboruri cu “aplaudaci”. O data chiar am aplaudat si eu… :-)Situatia 1: zbor Aliatalia, Roma – Napoli (ca mai bine luam trenul), furtuna…traznete, bubuituri…zburam jos. Dupa 15 minute de groaza aterizam. Lumea aplauda. Eu eram in povesti cu tipul de langa mine care imi povestea de Sydney. Situatia 2: Londra-Varsovia. British Airways. Plecare programata la 19.30. Real departure: 04.30. Aterizam pe la 6 dimineata. O stewardesa: Ne cerem scuze pentru mica intarziere … bla bla. Lumea rade si aplauda.Situatia 3: Bucuresti – Napoli. MyAir. In momentul in care incepe coborarea incepe si o furtuna in care nu am crezut ca avionul va putea sa ramana stabil. Zguduiala serioasa. Nu se vedea orasul, nici pista desi eram in coborare. Ne-am mai lovit la cap… la genunchi…fiecare pe unde a reusit. Cand am auzit sunetul rotilor pe pista … am aplaudat si eu. Unii strigau “Felicitari” … etc. Concluzia: cred ca fiecare din noi simte ceva in momentul aterizarii. Fie ca a trecut teama de zbor (o data ajuns la destinatie), fie ca e fericirea ca vei vedea/revedea pe cineva in cateva minute, fie ca ai ajuns acasa … fie un fel de multumire pentru echipaj. Am aplaudat o singura data …dar tot timpul spun “Thank you for the flight!” cand cobor.

  3. Anonymous says:

    eu stiu ca e un obicei stravechi, adica si in anii 80 de apluada pe zborurile TAROM…se apreciaza maiestria pilotului, deci nu se aplauda asa, oricum, oricand…

  4. Anonymous says:

    heey, welcome back! :)bine ca ati aterizat fara probleme, clapping or no clapping 😛

  5. Anonymous says:

    Da, si eu am crezut initila ca e o chestie romaneasca insa am zburat in 2001 pe o cursa interna in Canada, Vancouver – Edmonton. Era noapte/furtuna si la aterizare in Edmonton canadienii au aplaudat in draci!

  6. neuronu says:

    mie mi s-a intamplat la Berlin…cursa Goterborg-Bucuresti cu escala la Berlin…initial se anuntase ca stan doar 30 min la Berlin si nu putem parasi aeronava…dupa 10 min au anuntat ca urmeaza sa stam mai mult si putem sa coboram…toata lumea a aplaudat in draci…eu sincer nu am intzeles de ce!

  7. Sorel says:

    Ehe.. bine ai veni, aşteptăm poze.. & blogging plăcut..

  8. Alexandra says:

    o chestie care mi se pare cel putin aiurea. Cei mai relax dintre toti au fost Bulgarii cand am fost vara trecuta la Nisipurile de Aur. Nu au nici un obicei de asta, erau foarte calmi si relaxati si romani nu au simtit nevoia sa aplaude nici la dus nici la intors. In schimb pe cei care calatoresc cu Tarom ii inteleg. Dupa un zbor cu clasicele avioane cu elice faci orice. Daca trebuie sa aplauzi sa se simte ei bine…super…orice numai sa ajungi odata cu picioarele pe asfalt.

  9. Anonymous says:

    heheh … io asta o intalnisem prin 95 cand am fost in italia, si atunci am fost un pic mirat… in schimb, vad ca s-a pastrat obiceiul si e chiar bine intretinut. Sunt curios daca e doar la romani … sau nu numai.

Comentează