Ma uitam la aparatul din sala de sport si ma intrebam: De ce a incercat cineva sa rupa acest sticker? Era intr-o mica pauza si se plictisea? A renuntat la rosul unghiilor si a incercat ceva nou? Se gandea in alta parte si mana s-a dus singura spre sticker?
Serios acum. Eram intr-una din salile de fitness de top din Bucuresti, in care te astepti ca oamenii sa nu aiba astfel de apucaturi. Mi-am dat seama ca pana la urma aceste porniri – asemenea aruncatului hartiilor pe strada sau tigarilor pe geamul masinii – nu au legatura cu educatia indivizilor, asa cum am crezut multa vreme. Tine mai de graba de absenta fricii. Nu ne mai este frica de nimic sau ne gandim ca nu are ce sa ni se intample. Ori e in sangele nostru sa ne tocmim cu oricine si pentru orice. Si asta ne scapa de o “pedeapsa”. Altfel nu imi explic nesimtirea asta.
In tarile in care am calatorit, am vazut in multe locuri semne care anuntau diverse amenzi. Si acolo sunt aplicate fara sovaire. In Singapore, guvernul a interzis guma de mestecat in 1992, pentru ca unii oameni se “jucau” cu ea pe scaune si mese, in loc sa o arunce la cos. Eu as interzice la noi semintele. Ori as adauga o taxa de curatenie.
Suntem condusi de impulsuri mai mult decat ar trebui. Avem mai multe libertati decat ar trebui sau – poate mai bine zis – ne-am creat singuri libertati. Ni se cuvine totul. Si nimeni nu ne da peste mana, nimeni nu da un exemplu, nimeni nu ia atitudine. Ne-ar prinde tare bine o campanie de bune maniere nationala, dar mai mult ne-ar ajuta niste reguli de convietuire, cu amenzile aferente. Aplicabile.
Cred că niște amenzi, dar care să fie aplicate fără discuție. Din păcate, la noi tot n-ar funcționa, pentru că oamenii ar găsi diverse tertipuri să scape de ele. Vezi cazul cu avocata beată la volan. Care nici nu era beată, nici nu era la volan, conform probelor din instanță 🙂
Cred că doar Securitatea a reușit o perioadă să mai sperie pe cineva și nici aia pe toți…
Cristi, poate nepotii nostri sa prinda o Romanica curata si civilizata, mai avem cateva decenii de recuperat fata de tarile din vest si chiar fata de vecinii apropiati, cand vorbim de bune maniere sau legi aplicate (aplicabile sunt si cele de acum dar nu are cine sa o faca). Cred ca incet incet cu articole scrise pe tema asta de voi cei mai cunoscuti de pe web se pot face pasi marunti inainte.
Succes!
Atat timp cat nu ai justitie, nu ai nimic. Legile din Romania sunt de mucava pentru ca nu le impune nimeni.
Subscriu. Germania a fost pentru mine un exemplu de civilizatie asumata si cu amenzi. La un moment dat, le-a intrat in sange si a devenit un mod de viata. Noi… glumim. Cu amenzile, cu pastrarea curateniei, cu jurul nostru, cu noi.
Lipsa fricii, lipsa bunul simt – care nu se invata, nu se dobandeste, bunul simt este un lucru de bun simt.
Am calatorit mult cu trenul si daca aveti vreodata parte de o calatorie cu trenul puteti observa usor cum ne inghit gunoaiele. Cine?! De ce? Pentru ce? Cu ce folos?
Consider ca e vorba de un amalgam de obiceiuri proaste cu care societatea noastra a fost alterata. Favoritul meu este lipsa interesului fata de orice sau oricine… “madoarencotismul” cum spunea un prieten. Daca e completat de lipsa fricii, rezultatul e “spectaculos” (televiziunile in general nu inteleg rostul ghilimelelor).
Aceste cutume se vor putea corecta doar dupa ce vom constientiza, fiecare in parte, ca suntem responsabili pentru ceea ce se intampla si sa incetam sa aruncam vina pe altii. Schimbare insa se va realiza abia dupa ce o masa suficient de mare de oameni isi va face auzit glasul. Insa acest lucru nu se va realiza daca nu sunt suficient de multi oameni reprezentativi care sa fie promovati si ascultati de mase.
Asa ca succes domnule Cristian Manafu, iti suntem alaturi.
Hai să fiu eu optimistul din comentarii:
Poate s-a zgâriat/degradat în momentul instalării/mutării aparatului în sală 🙂
Sau poate femeia de serviciu a insistat prea mult cu carpa peste acel sticker…
e un tic, pur si simplu, cred. 🙂
De mult timp ma tin sa fac o postare pe tema asta.
Eu nu cred ca putem fi educati prin vorba buna, sfaturi, amenintari. Educatia se face cu biciul. Si, in cazul asta, nu ma refer la violenta.
Amenzile trebuie sa existe, sa se respecte si sa fie USTURATOARE. Pentru orice greseala, oricat ar fi de… banala. Un bilet de tramvai aruncat pe jos e la fel de nociv ca si un pet. Exemplu tau, chiar daca pare minor, ar trebui trecut tot la acte de vandalism, ca si atunci cand se distruge o starie de autobuz.
Amenzile care sa te lase cu fundul in drum plus munca in folosul comunitatii ar educa repede si bine. Dar… cred ca inca visez frumos…
Cred ca nu frica e solutia reala, frica e ceea ce ii indobitoceste pe atat pe oameni cat si pe animale. ceea ce se intampla este datorita conditionarii lor anterioare de a raspunde numai la stimul frica. pentru asta e nevoie de reframing, este nevoie sa fie facuti sa inteleaga ca un asemenea comportament nu ii va duce acolo unde isi doresc sa fie cu adevarat. nu cred ca mila excesiva plasata in situatii gresite ajuta, si nici aratarea propriilor emotii, intru-cat daca le pasa de emotiile celor din jur nu s-ar fi ajuns aici. ci pur si simplu adevarul sec intonat rece, fara manifestarea nici unei dorinte de manipulare sau corectie, deoarece, ei nu s-au nascut asa …au devenit asa
in rest, sa speram ca o sa avem si noi restul loc 🙂
cu drag,
Laura
sa stii ca ma gandeam ca “frica” nu este un cuvant bine ales. sau starea pe care o am in minte. daca as fi spus “respect” si as fi mers pe aceasta linie, nu as fi avut impact.
trebuie sa ne fie frica. ne-am luat-o in cap prea mult. sa ceri respect in romania e o cauza pierduta. nu e insa niciodata prea tarziu sa induci o teama. teama ca vei lua o amenda daca scuipi seminte pe jos sau ca parchezi aiurea, teama ca poti pierde anumite drepturi (in zona comerciala) etc.
nu am studiat alte sisteme, dar cand ma gandesc la Singapore si la regulile lor, inteleg de ce e asa frumos acolo si de ce nivelul de trai e ridicat. si da, am fost in Singapore. si da, m-as muta maine.
din tot ce am vazut, experimentat si citit …acest comportament de copil rebel si prost educat se dezvolta compensatoriu sitmulilor de intimidare si corectie aplicata de catre cineva inferior dpdv al IQ-ului si/sau educatiei,unitatea asta culturala asa cum se manifesta, ma face sa cred ca este un ecou al generatiilor trecute care au avut din plin parte de tratamentul de gen si care acum nu gasesc cai sa schimbe paradigma inoculata si mai rau o transmit copiilor nepotilor samd, prin toate caile posibile.
stistemul de plati si amezi cred ca este necsar pntru a ranforsa dreptul la coexistenta, necesitatea de estetica samd. dar nu perceput ca primordial, deoarece s-ar reveni la intimidare inainte evolutiei, iar evolutia nu se produce in afara starii se sigurata
singapore are la baza si de jur imprejur societati ce au respectat conceptul de armonie, frumos, ambianta si respect de sine si mai als responsabilitate …iar evolutia doar a integrat aceste concepte in viata moderna de zi cu zi. dar la noi aceste concepte trebuie creeate sau recreate. am vazut zeci de tineri zbatandu-se sa iasa din mind frame-ul general, fara sa stie sau sa intuiasca ce sa lase in urma si ce sa duca cu ei, ce sa modifice si ce sa preia d la alte culturi. ei sunt primii car ar putea crea un nucleu… si ca sa fiu sincera cred ca in fiecare patura sociala ar trebui creat cate un nucleu generator de incredere in sine si incredere in promovare comportamente cauzatoare d bine prin exemplu personal :). poate asta e una din cerintele cel ami importante, ca societatea sa inteleaga ca adevaratul comentariu se poate face doar prin exemplu personal. cat despre cum se obtine sau se genereaza ceva nou, aici media trebuie sa intervina cu inputuri masive de concepte, modalitati si idei noi . schimbarea reala vine numai dinauntru si din pacate in cazul societailor balcanice vine pe un fond egoist si negativ – doar atunci cand un om isi da seama ca ceva ii fac rau lui, cauta alte solutii..de asta spusesem ca eu cred ca argumentul final este ca prin comportamente de joasa factura nu se pot integra in lumea pe care o doresc….este dfapt un mind trick folosit briliant de englezi si francezi in educarea maselor. cat despre intimidare, ca si tehnica pot sa exemplific cateva din societatiile arabe si xemplele in cosecinta. pentru ca in cazul maselor nebunia, emotia, inconstientul sunt cele care genereaza impulsul, iar reactia este in fuctie de gradul de educatia…si o emotie defensiva + o educatie slaba ..genereaza un raspuns violent, sau si mai grav daca e reprimat serioase probleme de natura psihica ce se propaga, prin urmare toate cazurile extreme de le violenta in familie la ..orice te poti gandi mai grav …
eu cred ca in primul rand ar trbui in cazul romaniei reiterata faptul ca traditional am pretuit respectul fata de oameni si dreptul fiecaruia la existenta, si in plus manifestari de genul celor la care te refreai isi au radacina in slabiciuni, si cum nici un individ nu isi doreste sa fie slab …schimbarea ar trebui sa curga natural ….noi ca si popor am avut parte de 400 de ani cel putin numai de rapoarte de forta, tot ce s-a obtinut a fost prin coerciune, si daca pui in paralel cu tipologia clasica a romanului lucrator de pamant, modest si cumsecade care se straduieste sa se integreze …incepe sa se evidentieze eroare de judecata in obtinerea unui rezultat real, stoparea raului si evolutia maselor….
in plus in cazul nostru, nici una din clasele asupritoare fie ca au fost boieri sau invadatori nu au avut educatia necesara sau interes in evolutia educationala a poporului, singura initiativa de gen a fost in sec 19, dar at de fragila si pe fondul unei mentalitati deja mutilate si a unei clase politice putrnic divizate ….urmarea evident nu e un secret
si acum ca sa ma dezgolsc de secrete complet, romania are cate un model ce poate genera schimbare cam pentru fiecare patura, ideea e ca oamenii sa fie facuti sa se uite in sus, spre unde vor sa ajunga si spre i ca sa stie ce trebuie sa schimbe pentru a ajunge acolo. toate tipologiile romanesti de azi au la baza cate o mare personalitate, peste care oamenii au asezat propriile emotii, pareri si perspctive, fara sa isi dea seama ce genereaza cele din urma, din momentul in care vor realiza cred ca totul va curge intr-un ritm foarte armonios.
si daca tot mi-ai povestit de culturi asiatice, energia, fie ca e a individului sau a maselor, fie ce e psihica sau emotionala are la baza cateva stari ce o modeleaza si implicit modeleaza rezultatul in care aceasta energie e invstita…. cele 4 stari sunt mediatia – cea mai buna forma pentru a creea ceva, bucuria, depresia – ce-a mai putin eficienta, si furia – gnratoare de schimbari violente …la noi se manifesta ultimle doua de sute de ani la ei se manifeste primele doua …
am scris cam mult, dar reciteam randurile tale si nu pot sa nu continui, sa ceri respect este o cauza pierduta, pentru ca inainte noastra au cerut respect oameni care nu erau demni de el, iar semenii au simtit si s-a creat o rutina, o rezistenta menita sa prevenina propagarea valorilor respectivilor….pana cand oamenii vor reevalua si se vor simti siguri sa iasa din cochilii si sa vada ca in fata lor stau alti oameni va dura, dar pana atunci se poate cere respect de sine, se poate intari conceptul de drept la demnitate al celui caruia am fi tentati sa ii vorbim de respect …si cum doar 10% se comunica prin limabj exista alte 90% surse de a obtine aceasta schimbare
eu am incetat sa mai sper ca va veni ceva bun din interiorul nostru. ma refer aici la concetateni.
ar trebui sa nu ne mai gandim la anii din istorie, la vremuri trecute. sunt 20 de ani de la revolutie, o noua generatie s-a nascut de atunci si eu personal nu cred ca va fi cea care va aduce schimbarea in mentalitate si comportament.
iti recomand sa citesti despre singapore si vei vedea ca ei au actionat destul de mult in impunerea regulilor de convieturie si au un stil unic cred in lume de a rezolva problemele. e un pic extrem, dar eu l-as accepta cu placere pentru tot ce imi ofera in schimb.
in romania avem nevoie de lideri si de oameni care sa gandeasca pentru societate dincolo de propria ograda.
nu inceta sa speri si sa lupti, cand incetezi sa faci asta devi condus de fricile, perspectivele si motivele altora, pentru ca ai incetat sa cauti solutiile tale. marea masa incepe incet incet sa iti impiga modul de a gandi apoi te transformi inauntrul tau, apoi te resorbi in aceeasi vibratie si in cele din urma maresti un echilibru pe care defapt vroiai sa-l schimbi.
nici eu nu sper ceva de la generatia asta, pentru ca e format de o generatie care a ales sa impietreasca concepte gresite, inloc sa gaseasca solutii. e drept ca e in parte rautacios, pentru ca putina cultura de subzistenta a existat, altfel probabil eram cu totii mult mai rau, dar oamenii au incetat sa caute solutii dincolo de ograda lor 🙂
si eu raman la parerea mea, 20 ani sunt nimic pentru a darama ceva consolidat in sute de ani, si mai ales cand daramatul se sprijina pe un grup foarte foarte mic de oameni
promit sa caut despre singapore.
cat despre lideri, nu avem cum sa avem lideri noi creati pe principii vechi sau scoli de gandire bazate pe interese de moment, sau si mai rau formati mult dupa varsta la care un om isi defineste modul de a gandi…asta presupune o miscare foarte lenta, graduala si putin probabil rezistenta in conditiile mentalitatii noastre violente si lipsite de rabdare. eu am intalnit aceasi poveste in discutiile cu oamenii din romania, schimbarea de paradigma este privita ca o insulta la adresa respectului fata de familie, traditie, starbuni. evident un echilibru subtil, dar bine impietrit. singurul argument pe care eu l-am gasit pana acum a fost ca, perpetuarea unei greseli mi se pare afrontul adus unui cumul de alte calitati pe care starbuni le au, dar poate asta sunt doar eu.pe de alta parte ca sa nu ne furam singuri caciula, asta e si minciuna pe care si-o spun singuri, pentru ca e mai putin dureros decat sa admita la 50 de ani ca au gresit, sa cada, sa admita ca si altii au cazut din cauza lor si sa mai aiba integritatea si puterea sa se ridice si sa schimbe in primul rand inauntru lor. desi ironic asta a fost si mai este pe alocuri una din valorile definitorii ale omului de bun simt din romania.
iar ca sa creem moduri noi de abordare, copii ar trebui invatati de mici sa identifice modalitati noi de a gandi, sa le analizeze si sa reuseasca sa dezvolte calitatii necesar altfel decat prin imitatie, pentru ca imitatia dezvolta un obicei nu o valoare intrinseca, ce reformeaza individul interior. eu as incepe prin a expune copii unor valori mai putin uzuale, calugari tibetani, povesti japoneze, amer indiene, tabere creative samd iar profesorilor si educatorilor le-as integra in program un curs de emotional freedom tech, pentru ca primul lucru care este preluat este emotia celui din fata ta, iar in cazul unul copil devine definitorie pentru conceptul de realitate.
ma uitam, de una zi la tv, toti copiii dintr-o emisiune vorbeau ca si cum aveau un prg de calculator, unde in subsidiar rula cuvantul trebuie, nu dupa o logica personala…”eu imi impun sa, pentru ca vreau sa obtin x”, si nici nu am detectat vreun factor parental educational, afectiv sau punitiv..ceea ce ma face sa cred ca este unul educational dintr-un sistem de gen scoala gradinita …cutare vrea ca eu sa…cutare neavand alta valoare decat de autoritate impusa, nu demonstrata ….si groaznic este ca acest program va rula pentru 99% din indivizii tarii pe tot parcursul vietii, si acest sistem are o buna protectie inoculata, frica personala a celului ce transmite mesajul. si asa avem o tara cu indivizi carora le e realmente frica de repercursiunile directe din parte superiorilor, nu pentru ca ar putea obtine rezultate devastatoare ( paradox) care vorbesc in patratele, si creeaza copii care vorbesc in patratele programate sa genereze si sa sustina acelasi sistem, un sistem pe care nu l-au ales, de care doar fugim, pentru a carui schimbare necesita nu timp, ci vointa, parghii, si nuclee generatoare de impuls.
In sfarsit, m-am incumetat sa-mi spun durerea si la mine pe blog. Si-am pornit de la o discutie auzita aseara, in parc.
Asta mi-a dat, cumva, speranta ca nu vorbim, pe aici, de-aiurea. Totusi, speranta e subtirica, pentru ca si copiii astia care stiu de amenzi si respecta regulile, pot fi stricati, pe masura ce cresc.
Dicutia de care spuneam era intre doua fete de 7-8 ani:
Fata 1: Hai sa culegem flori!
Fata 2: De unde?
Fata 1: De acolo!, si arata, pofticioasa, spre lalelele proaspat plantate.
Eu imi dreg glasul si ma pregatesc sa tip la ele.
Fata 2: Esti nebuna? Vrei sa luam amenda?, intreaba ea serioasa.
Raman in urma, cu glasul dres si plina de incantare.
Wooow, Bravo! Ti-ai dat drumul Laura Mihai. Se vede ca ai studiat fenomenul si personal, ca laic, nu pot decat sa apreciez cunostintele vaste de care dai dovada.
Oare cine se angajeaza sa faca ceva in directie pozitiva? Ai/aveti cunostinta de vreo organizatie sau entitate care sa miste ceva in acest sens?
lollz, multumesc pentru aprecieri 🙂 am atat de multe de impartasit si imi doresc atat de mult sa se intample ceva real, bun, sustenabil si intr-un time frame care sa ne permita si noua sa vedem rezultate, incat atunci cand incep sa detaliez, detaliez enciclopedic 🙂
se angajeaza foarte multi oameni, pentru ca cei mai multi si doresc, problema reala apare atunci cand cineva trebuie sa conduca o mase de oameni, si masele de oameni sa stie cat unde si cum sa schimbe. cei care conduc asemenea schimbari au nesiguranta a ceea ce nu stiu, iar cei ce ar trebui sa schimbe in ei, nu au nici o nesiguranta, nici o grija si cred ca ar trebui sa fie la conducere …ca merge si asa 🙂 ….si de aici oceanul de oportunitati
cunostiinte am considerabil de multe, pornind de la cat cum si unde ca input informational, nuclee generatoare de echilibre sau impulsuri sociale, pana la alterarea subconstientului colectiv pe diferite cai, cat despre cunostiinte/ entitati fizice, comerciale sau institutii, problema e, ca oricare dintre ele nu se misca ca un tot si in plus nu sunt interconectate, nu isi inteleg unii altora mind frame-ul in care se desfasoara, deci nu pot interveni cu sugestii constructive …. cred ca de baza ar fi doua mari concepte…abordarea sociala propusa de Dale Carnagie si conceptul de memetics
dar dupa parerea mea, nu poti intra intr-un asemenea joc fara sa stii ce genereaza fiecare miscare pe care o faci, sa iti generezi miscarile conform unui mind frame complet strain, astfel incat sa decalezi orice interferenta masiva sociala dar pentru a avea effect sa transpui sistemul de referinta in concepte anoloage ce pot fi asimilate natural fara a fi lesne interconectate si denaturate la nivel constient si sa prevenii formele de denaturare inconstienta
evident vorbesc de modalitati ultra etice, bazate pe impulsuri cu energie super pozitiva ….apropo de care am citit chiar acum cateva minute : For every force there is a counterforce.Violence, even well intentioned, always rebounds upon oneself. – Lao tzu
fiecare om pe care l-am cunoscut isi doreste sa genereze ceva bun, sa lase ceva bun in urma, in mod inconstient si fara motive egoiste, dar o piedica mare este suprapunerea nevoilor personale, a traumelor si intrebarilor neraspunse ce rup firul concentrarii. o alta piedica apare atunci cand nu stii ce nu stii si nici nu stii unde sa cauti si cum sa implementezi in mod real, vestea buna e ca aproape tot ce inseamna filozofie de viata este bazat pe introspectie, reflectie, sumarizare …veste rea e ca fie care sistem are un procent nevazut sau ne perceput ..cam cum e relatia dintre Ra si Thot, iar ca sa faci ceva cu adevart bun trebuie sa stai de partea ascunsa, sa stii ca esti incomplet si sa faci ceva in privinta asta continuu, si sa nu iti doresti reusita pentru nici un motiv legat de tine, nimic din ce ar putea valida ego, super ego-ul sau ID…iar asta nu poti stii decat prin introspectie dura in care nu iti permiti sa te minti pe sine, prin continua comparatie cu sisteme absolute tip Tao, Brahman, Kalachackra sau conceptul de 9+9 valuri mayase (sisteme foarte vechi ) astfel incat sa iti dai incontinuu seama se trebuie sa intaresti inauntrul tau, ce trebuie sa dezvolti si cum si evident sa iti doresti foarte mult din motive corecte ….in fine cam asta cred eu ca ar fii una dintre cai
daca e ceva ce am lasat neraspuns te rog spune-mi sau scrie-mi la [email protected]
[…] in urma, cu glasul dres si plina de incantare. Ieri, la Cristian Manafu pe blog, era o discutie despre frica. Despre frica pe care ar trebui sa o simtim atunci cand ne […]