Cristina Bazavan a facut un gest frumos la Online PR Boot Camp. La finalul unor simulari de campanii pe bloguri, a oferit unei echipe din training acoperire pe blogul ei atunci cand va avea nevoie. A lasat invitatia deschisa.
Eram la discutia despre cum pastrezi o relatie buna cu bloggerii, iar eu spuneam ca nu poti sa te duci direct sa ceri ceva cuiva cu care nu ai interactionat, pe care nu l-ai citit si despre care nu stii nimic. Adica poti, dar nu asa se face. Trebuie sa oferi ceva si – atentie! – nu ma refer aici la bani sau alte foloase.
Pentru a obtine un lucru trebuie sa construiesti si sa intretii o relatie, trebuie sa fii gata sa oferi inainte de a cere, trebuie sa mentii o legatura constanta si sa intuiesti uneori ce nevoi are celalalt. Abia apoi ceri. Si o iei de la capat. De aceea castiga intotdeauna oamenii de PR care sunt proactivi. Dar nu despre PR e vorba aici.
Cristina a facut un prim pas. A creat contextul unei noi relatii. A aratat ca se poate. Din pacate insa, am vazut ca unii bloggeri nu au aceasta deschidere sau chiar mai rau…
Eu am facut un experiment.
Un blogger mi-a cerut acum ceva vreme sprijinul. Avea nevoie de ceva si credea ca eu ii pot rezolva problema. Am dat cateva telefoane, e-mail-uri si i-am oferit o solutie. Omul mi-a multumit si a plecat in treaba lui.
Acum o saptamana, i-am dat blogger-ului un mail in care il invitam sa sustina ceva, nu conteaza ce. Credeti ca a raspuns macar? Am facut ieri pariu cu mine ca daca ii mai scriu o data, pe alta tema, tot nu o sa raspunda apelului. Credeti ca a raspuns?
Unii oameni iti cer direct sa ii sustii, altii se bucura cand vine initiativa de la tine. Au prea mult bun simt si chiar nu asteapta niciodata nimic din partea ta. Dar iti ofera tot ce le ceri sau ce vad ei ca ai nevoie.
Daca mi-ar cere ceva Cristina, Bogdana, Radu Ionescu, Victor Kapra, Bobby, Costin, Cabral, Sorin Tudor, Andi Moisescu, Catalin Tenita, Viorel Spinu si multi, multi altii, as spune “DA” neconditionat. Ei au simtit cand aveam nevoie de sprijin si mi l-au oferit.
La final, atat mai am de spus: Sa nu uiti, bloggere!
Aici ai foarte mare dreptate…trebuie sa oferi la inceput si apoi sa ceri…dar depinde si de caz…mie unuia mi s-a intamplat sa mi se ceara ceva si sa pot face dar sa consider ca nu mi se potriveste sau ca mi-ar strica “imaginea” intr-un anumit fel si am refuzat…
iar altii chiar si-ar dori sa fie implicati in ceva, sa li se ceara ceva, dar nu reusesc pentru ca nu sunt cunoscuti (personal) de cine trebuie…
Asta este valabil in mai toate zonele vietii. Eu am fost mereu acolo pentru multi. Nu mi s-a raspuns cu reciprocitate, atunci cand am avut eu nevoie, in toate situatiile, insa nu a fost un capat de tara. Mereu, dar mereu, exista un revers al medaliei.
Stiu ca acolo e vorba de tiza mea mai faimoasa, insa sa stii ca la mine intotdeauna vei avea usa deschisa. Pentru ca a fost indeajuns sa te rog ceva si tu m-ai sustinut imediat. Fara conditionari, pur si simplu, ai fost de acord sa ma sustii. Si e extraordinar, si poate daca ar fi mai multi oameni care ar face asta, lumea ar fi un loc cu mult, mult mai frumos.
Iti dau dreptate 99%, pentru ca in 1% sunt atatea cazuri cand “oferta” ta este echivalenta cu zero la inceput. Dar poti inzeci procentul dupa, desigur. 🙂
Din pacate multi bloggeri nu stiu ca atunci cand ceri ceva e bine sa si dai inapoi altfel nu mai primesti nimic.
Sa sti ca eu in primele saptamini cind m-am apucat de blogging am cerut sfaturi de la cei mai cu experienta,crezi ca m-au ajutat,doar Groparu pe zelist mi-a dat niste indicatii pretioase.Epacat ca cei care sunt deja specialisti ,putini aluta debutantii ,mai concret putini au o sectiune pentru incepatori.Eu am invatat multe de la tine si de la Chinezu si Boby Voicu ,dar mai mult am furat cum se spune si cred ca sunt la un nivel acceptabil dupa doar citeva luni de blogareala.In ce priveste ajutorul pe cei enumerati cind am putut si am stiut i-am ajutat in campanii,dar asa sa ajuti chiar pe cine nu il sti ,nu sti ce face,nu prea e bine.Nu de alta dar multi profita de tine ii ajuti si dupa,..spun ca esti fraier.
Asta-i viata … mai si pierzi cateodata. Ai pierdut un blogger dar gandeste optimist pentru ca altadata vei castiga poate alti 10 – 100 de bloggeri.
viata m-a invatat ca atunci cand dau sa nu astept nimic in schimb, nici pe moment nici pe mai tarziu…si sunt mult mai bine asa
Frumos spus,asa ar trebui sa fie,si mai o vorba ”sa nu ai asteptari de la nimeni si nimic, astfel nu vei putea fi dezamagit” 🙂
Asta este o lectie de viata inainte de toate. Ca sa poti cere, trebuie sa oferi mai intai!
@Cristi Sincer, ala care te-a lasat balta e un mare prost. Mare mare, nu asa! Chiar daca nu exista premisa sa-l fi ajutat, tot trebuia sa te ajute. Intr-o zi, Arhi avea nevoie de Dune in format electronic, si a cerut ajutorul pe Twitter (nu mie in mod special), i-am dat cartile si fara sa-i cer nimic s-a oferit sa-mi multumeasca cumva practic si mi-a dat follow.
Mie, un mic blogger din celalalt capat de tara.
Asta e reactia normala indiferent daca esti A-lister sau ai 50 de unici.
Trebuie sa fii in primul rand om!
[…] Este exact ca în expresia următoare: “cu cât ajuţi mai multe persoane să-şi îndeplinească visurile cu atât vei avea mai multe persoane care te vor ajuta să-ţi îndeplineşti visul”. Mai multe citiţi în articolul: Înainte să ceri, trebuie să înveţi să dai. […]
[…] identifici?. In urma cu mai bine de un an, am facut un experiment cu un asemenea individ. Il cititi aici. La inceputul anului, am reluat experimentul. Pe un grup de cunoscuti din online. Le-am cerut […]